Arhive etichetă | sighs

Dorul…/ Longing

 

“One of the deepest longings of the human soul is to be seen.”
― John O’Donohue

 

citesc printre raze
petale
-clipiri de culoare și vise-
cuvinte aprinse și scrise
rotind dinspre stele
cărare

șoaptele-mi zboară
spirale
-aștern amintiri mătăsoase-
surâs de sclipiri prețioase
pictat cu fire
de soare

întreb adierea
albastră
-ce-atinge cu gânduri obrazul-
ce lacrimi îți mistuie clipele?
ce umbre privești
pe fereastră?

iar boarea-mi răspunde
aproape
-cu zâmbet de seară și nor-
că dorul etern călător
ți-așează sărutul
pe pleoape…

 

I read through the sun rays
soft petals
-rich colorful shimmer and dream-
words burning so deeply agleam
long winding stars spinning
gently

my whispers in circles
of light
-they wing recollections so precious-
brush smiling sparkles so gracious
that paint the seconds
so bright

I ask the silk wind
in the skies
-that touches serenely your face-
what tears devour your grace?
what shadows delight
in your sighs?

the breeze answers me
through the air
-a scent of warm eve in the mornings-
that sailing ripples of longing
will lay their kiss
on your hair

 

Nic💖le

 

Dorul stinge din ulcele
setea lui cu vin de stele
Dorul, dorul, dor
Dar zburănd peste coclauri
lasă-n urmă scrum de aur
Dorul, dorul, dor
Dorul cântă la ulucă,
pleacă-n drum ca o nălucă
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor
Și-apoi plânge târâiș
numai prin mărăciniș
Dorul, dorul, dor

…………….

Alteori în colț de lună
doru-i flacără nebună
Dorul, dorul, dor
Ce dă inimii ocol
făcând inima pârjol
Dorul, dorul, dor
….

 

 

Draga mea Phoenix…/ My dear Phoenix

 

“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.”
― Curtis Tyrone Jones

 

De fiecare dată azi, în ultimii trei ani, draga mea Phoenix întinde aripi flacără și regăsire. Și își ia zborul.

Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.

18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.

Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.

Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.

Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.

Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.

Doar de lună șoptiți.

 

Each time today, over the past three years, my dear Phoenix has been spreading its fiery wings of song.

This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.

June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.

How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.

Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.

And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.

And it nestles all the expanse into an amber dawn.

Hummed only by the moon.    

 

 

***

Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…

val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul

 

Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…

unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte

 

Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…

secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens

 

Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…

arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins

 

A wave sweeping doubt away,
lulling tired eyes and long days…

a wave of farness and warmth,
on bright painted seasons
and rays

 

Ripples that murmur red hues,
magical realm so close…

ripples spinning long spirals
breathing deep sighs,
burning rose

 

Seconds dashing from space,
over the colors, the ride…

seconds like trails of bliss
cutting new pathways,
new tide

 

Flames of passing caressed
by a loving hand, sculpting yearn…

flames that come and then go
wave after wave
of sweet burn

 

Nic💛le

 

 

 

 

Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le

 

 

 

Thoughtful Quotograph… of Magic and Sun

 

“Only the moon’s smile
can cure the unseen scars of darkness”
― Munia Khan

DSC_0220_ncq6on fields of planets and dreams, eternally shining around
she bends your thought and your stare, in night’s odyssey gown

 smiling, cold and warm, she sheds tears of gleam
floating softly and white, melting clouds with her beam

gliding on the murmur of love, serene and pure azure
she whispers magic and sun, with stars in awaiting allure

to hide in his arms full of sighs, to sing her long lullabies
the shadows ruling his mind to fade away from her eyes

light, beacon and black, tides sweeping the shore
building from seconds and waves, a kiss for his weary soar

it touches your heart and your stare in night’s odyssey gown
on fields of planets and dreams, beloved shining around

pe câmpuri de aștri și vise, veșnic rotindu-se blând
răsfrânge gând și privire, straie de noapte purtând

zâmbește caldă și rece, sau plânge raze și dor
alunecă moale și albă, topind fărâme de nor

pe glasul iubirii plutește, pe glasul seninului drag
ce magic și soare-i rostește, cu stele așteptând-o în prag

să-i vină în brațe de șoaptă, să-i spună povești de culcare
umbrele porților minții pălindu-i în bolți de uitare

lumină adâncă și neagră, maree izbindu-se greu
durându-i cu clipe și valuri, sărut din freamătul său

mângâie gând și privire, straie de soare purtând
pe câmpuri de aștri și vise, iubită rotindu-se blând