“After all, every story has a story.” ― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn
Râde râs și plânge plâns,
lasă larg și strânge strâns,
merge mers și zboară zbor,
simte sens și doare dor,
vede văz și umblă umblet,
spune spus și suflă suflet,
dă un dat și ia un luat
caută un căutat,
Laughing laughs and crying cries,
leaving loose and tying ties,
walking walks and flying flight,
feeling feel and fighting fight,
seeing seen and strolling strolls,
saying said and saving souls,
giving gifts and taking tolls
gaining games and getting goals,
prancing pranks, living a life,
burning burns, striving a strife
sleeping sleep, dreaming a dream
heavenly glowing a gleam,
Plouă ploaie, ninge nins,
necuprinde necuprins,
scrie scris și cântă cântec,
descântându-se-n descântec…
colorează colorat,
înflorește înflorat,
cerne cer, pornește hai
duce dus, rostește rai
trage tras, pășește pași
toarce tors, așterne ași
riscă riscuri și vrea vrere
urcă vârf, poate putere…
Raining rains, snowing white snows,
knowing all that heavens knows,
writing words and singing songs,
duly righting all the wrongs…
coloring cascading colors,
summering sweltering summers,
skying skies, awing away
taking takes and swaying sway
stepping steps and climbing climbs
turning turns and sighing sighs,
risking risks and wishing wishes,
hugging hugs and kissing kisses,
Luminează lumânare
și serbează sărbătoare,
roagă rugi, șoptește șoaptă,
este fost, rotește roată
e văpaie zvăpăiată
și ușor…
sortește soartă
Lighting lasting candle lights,
feasting feasts and kiting kites,
praying prays, whispering whispers,
being been and rowing rivers
it is fire forging flame,
fate and fortune…
“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.” ― Curtis Tyrone Jones
Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.
18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.
Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.
Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.
Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.
Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.
This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.
June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.
How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.
Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.
And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.
And it nestles all the expanse into an amber dawn.
Hummed only by the moon.
***
Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…
val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul
Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…
unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte
Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…
secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens
Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…
arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins
A wave sweeping doubt away, lulling tired eyes and long days…
a wave of farness and warmth, on bright painted seasons and rays
Ripples that murmur red hues, magical realm so close…
ripples spinning long spirals breathing deep sighs, burning rose
Seconds dashing from space, over the colors, the ride…
seconds like trails of bliss cutting new pathways, new tide
Flames of passing caressed by a loving hand, sculpting yearn…
flames that come and then go wave after wave of sweet burn
“the sapphire depth of my own love…startles and warms and wounds my soul.” ― Sanober Khan
Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?
Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?
Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,
iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:
“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,
Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina
Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe
Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…
Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?
Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”
Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață
Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?
Have you ever written to love? Have you ever drawn lines of deep longing? But songs to the dawn and sweet nature, have you ever kissed a cloud in the morning?
And the warmth in the pulse and the silence, have you caught in a smile like a vapor? Or the moments, so full of belonging, have you ever spread on a paper?
To glide and to place all the world in a rustle just on a leaf, in a palm, in a pair of eyes in the heart’s softly woven relief,
and your look searching afar, your fingers slipping on air, to veil the dusk and the sunset in thoughts that fire and dare:
“Dear gentle sweet love, you offer and soothe never asking, there’s comfort in your fragrant light blue and joy in your rhyme, everlasting
Your windows are large like the fields and shine onto gardens of glee with steps and alleys of rays unwinding blissfully free
You put a spell on each minute, and listen to each trembling thought, your words are like pondering raindrops that melt and untie every knot
You open large doors onto meadows of orange and yellow serene enwrapping the sighs and the tears in whispers of grass beyond green…
And could you please tell me, from all innumerous tossings and turns, how do you choose only those that leave only slight stellar burns?
How does your touch smooth and tender ease heavy seasons, emotions, or how do your blushes of fondness wrap whole realms and oceans?”
A kingdom of planets and suns stretches through valleys of ice, through winters’ quivering memories and summers astir as a paradise
And it blooms into roses, divine, thin balmy petals of longing… Have you ever written to love? Have you ever kissed a cloud in the morning?
doar nicole... 