Arhive etichetă | snug

Chiar îmbrățișare…/ Cute bear hug


“Share, care, hug like a bear.”
― Amy Leigh Mercree


De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…

Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte

Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…


If I hug you so tight
and then dream all my night
I hope you will say
that it is all right

From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection

And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…




Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂

Cântecelul…  pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.

Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.



Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play. 

The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever.  🙂

And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow  seeming to have barely left… hibernation days behind.




Winter Quotograph… snow and skies


white cuddle


Ridic ochii și zăresc… un mic infinit, univers alb-albastru, arzând strălucitor,
aproape, dar de neatins
dacă privesc îndeajuns de mult, mă aude și coboară, oglindindu-și tăcut harta
sub pașii mei


I raise my eyes and I see… a small infinity, white-and-blue universe burning bright
close, but untouchable
if I gaze long enough, it hears me and descends, quietly mirroring its map
under my steps 


“I wonder if the snow loves the trees and fields, that it kisses them so gently? And then it covers them up snug, you know, with a white quilt; and perhaps it says, Go to sleep, darlings, till the summer comes again.”
Lewis Carroll, Alice’s Adventures in Wonderland & Through the Looking-Glass


Albul zăpezii aduce liniște. O liniște în care se pot auzi anii. Zilele…
Le cuprinde pe toate… tainic, ocrotitor, parcă oprindu-le timpul. Mantie de tăcere și vis.


The snow’s whiteness  brings silence. One in which we can hear the years. The days… 
It envelops things secretly, protectively, as if freezing their time. Mantle of quiet and dream.


“On a cold winter day even the snow needs the touch of the sun!”
Mehmet Murat ildan

winter warmth