“An autumn garden has a sadness when the sun is not shining…”
― Francis Brett Young, Cold Harbour
Cu degete de stele,
ating clipele,
le mângâi șoaptele
ascunse prin trecere
și le zâmbesc
cu gândul la departele
care-mi este
With stars’ fingers,
I touch the seconds,
I caress their whispers
hidden in the flow
and I smile at them
my thoughts taken with
the farness there is
Cu zâmbet de lună,
surâd ramurilor,
și le întreb,
unde este primăvara acum?
apoi șterg o lacrimă
întârziată pe-o frunză
de octombrie
With moon’s smile
I gaze at the branches
and I ask them,
where is spring now?
then I wipe a tear
lingering on a leaf’s
October cheek
Din gânduri mătase de cer,
cobor albastrul în zi
și-mi îmbrac pasul
în puțin roz rătăcit
în petale…
suspendate atemporal
între lumi
From thoughts like silk from the sky,
I pull down some blue in my day
and I color my step
in a little bit of pink lost
in small petals…
suspended timelessly,
caught between worlds
Din ruginiul strecurându-se
crud,
culeg cărare să o aștern
timpului,
din flori de azi și de ieri…
de dincolo de
trist și culoare
From the rust trickling in,
utterly raw,
I pick a path to unfold
for teary time,
made of yesterday’s flowers…
from beyond sheer
soft sadness
Nic🌸le
