pașii noștri prin sălbatică iarbă…
o verde fragedă salbă,
de catifea vie smarald
cu lumini blânde ce ard
pașii lor fini pe nisip…
un umed lanț de răstimp,
dulci scobituri aurii
în ape cu spume zglobii
ai ei pași pe crudul trotuar…
un lung șir de poate și dar,
“poate că merge așa,
dar poate se-ntâmplă ceva?”
pașii mei calzi pe pământ…
mărgele de dor și cuvânt,
înșirate pe o boare de ceață,
din viață, vise, …speranță
