“And when I fall in love,” I began,
„I will build a mountain to touch the sky.
Then, my lover and I will have the best of both worlds,
reality firmly under our feet, while we have
our heads in the clouds with all our illusions still intact.
And the purple grass will grow all around,
high enough to reach our eyes.”
― V.C. Andrews, Flowers in the Attic
Povestea pictează,
a petale pulsează,
primăvară, polen
și culoare
Cerul înșiră
adiere divină
pe cărări,
ca o sărbătoare
Ziua e alta,
iar gândul mă poartă
cu norii
spre zări de-amintire
Și umbrele-s crude,
secunda se-ascunde
în ochii
ce-ating a iubire
Pământul e reavăn,
a proaspăt adie
și pasul
și trecerea rece
E caldă privirea
și cald e oceanul
în valul
ce vine și trece
Vis mereu viu,
trepte de raze,
meandre de-atunci
și de-acum
Cuvinte aprinse
lăsate să ardă
eter, a cald
și parfum
The story keeps drawing,
in petals it’s throbbing,
of spring, of pollen
and colors
The skies go on sending
divine and unending,
on pathways,
miraculous hours
The days come anew,
and thoughts carry you
with clouds
to soft dawns high above,
the shadows are hiding,
the seconds are shining
in eyes
that shimmer with love
The earth smells of wetness,
all pulses with freshness
our steps
and the cuteness unfolding,
There’s warmth in the smile
and warmth in the waves
of oceans
expanding, withholding
A dream always true,
like sun rays and dew,
meanders of snowflakes
and bloom,
Sweet words that are lit
and left to keep burning
of ether, of warmth
and perfume
Nicole
doar nicole... 