Arhive etichetă | stairs

Trepte și scări…/ Stairs or steps – CFFC

 

 

Trepte și scări și… pași de vacanță și prea-umblare prin soare, felurite culori și forme și mărimi, înălțimi…

…dar toate fotogenice!

Prin Sighișoara, de exemplu, umbletul și căutarea au dus sus în jos mai peste tot, turnuri și clădiri și alei… deși tot treptele tivite cu flori la ghiveci străjuite roz și cu pisic pufos au rămas preferatele mele.

Era vara 2014 și dor călător.

 

 

Steps and stairs and… holiday ambling in the sun, their various colors, forms and sizes…

…but all so photogenic!

In Sighișoara, for instance, long strolls up and down, towers and buildings, alleys…
although it is those high steps lined with potted flowers next to the pink wall and 

a fluffy tomcat that are still my favorite.

It was summer 2014, and a longing for aimless wandering.

 

Apoi decupaj cu balustradă albastră în templul naturii, trepte ducând într-o necunoscută adâncime… sculptură în verde, aceeași vară.

 

Then blue rail outline in the temple of grand nature, steps taking into a mysterious depth…
a sculpture in the green scenery, the same summer.

 

Iar în contrast, în anul următor, trepte de marmură ghidând pași prin muzeul Luvru. Liniște și calm cu murmur îndepărtat…

 

And in clear contrast, the next year, marble steps guiding curious steps in the Louvre Museum.
Calm and quietness and a muted far away  murmur… 

 

Și desigur soare divin de Grecia. Zakynthos cu trepte albe dând formă elegantă pensiunilor, mini-hotelurilor…

 

And certainly divine sun in Greece. Zakynthos with some of its random white steps
giving that elegant shape to lovely hotels and places.

 

Iar la un moment dat, într-o dup-amiază de foială, un colțișor minunat găsit din greșeală. În jos pe trepte de piatră….

…exact în spatele meu cum făceam fotografia de mai jos, un mic golf cu a sa mică plajă parcă scobită într-un perete de stâncă.

 

 

…and at a certain moment, one rambling afternoon, a lovely little spot found by mistake.
Down on those stone steps…

…right behind me as I was taking this photo, a cute small bay with its sunny cove,
so cozy into a stone wall there.

 

Imaginile sunt toate de acolo, cu bărcuețele colorate, apa extrem de limpede, nisipul, lumina…

…trepte ducând spre un colț liniștit ca rupt dintr-o poveste cu pescari. Sau de călătorie.

Sau poate doar… o frântură de vis ușor turcoaz.

 

 

These images were all taken there, the colorful little boats, that transparent water, a bit shallow too,
the white sand, that light…

…steps taking towards a small corner like from a fishermen’s tale. Or travel story.

Or maybe just… a slightly turquoise slice of a sunny dream.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Trepte și scări însorite pentru

 

Sunny stairs and steps for

Cee’s Fun Foto Challenge – Stairs or Steps on Cee’s Photography blog

 

Nic📷le

 

 

 

Cute Quotograph… and the walk up the seafront

 

 

Afară plouă mărunt și puțin bosumflat, și de vreo câteva zile bune, dar eu…

…sincer, mă plimb albastru luminos până sus sus… la umbra pinilor din Lloret de Mar, Costa Brava.

 

It’s been raining here, a dense dreary drizzle, for a couple of days now, but I…

… to be honest, I’m walking far into a deep shiny blue, up and away… into the shadow of the pines up a lovely hill in Lloret de Mar, Costa Brava. 

 

Pășesc pe trepte puțin cam nehotărâte, plecând de lângă plajă, pe-un drum ducând însorit și vesel spre plaja alăturată. Și asta… decupând elegant în piatră. Faleză suspendată, alee în scări… labirint dar și slalom printre bucuroși ca și mine, daaa!… să fotografieze la fiecare pas, fiece boare și rază apune.

 

I go up the steps, a bit winding and mazy, leaving the beach behind, on a sunny jolly road taking to the neighboring beach over the hill. And this… by cutting its way through the stone. A suspended seafront, an alley of stairs… labyrinth and slalom with  happy tourists like myself, yesss!… to capture nice things at every step, every gust of wind and ray of the soon setting sun.

 

Plimbare de după-amiază atât de azur… la fiecare privire înapoi înspre larg, marea explodează în liniște și senin, vălurind într-ale ei, atât de nepăsătoare de dincolo de vânt, de cuvânt, de real sau de vis… și de orice cadru încerc eu să tot meșteresc în sus pe traseu.

 

An afternoon walk so azure… at every look back over the shoulder, the sea bursts softly into quietness and serenity, rippling in its own waves, carefree as if from beyond the wind, the words, the dream or reality of things… and beyond any frame I may try to craft along my way upwards.

 

Iar când ajung în vârf, minune.. (desigur, după ce reușesc să nu privesc înapoi măcar timp de vreo câteva minute, pași și posibile cadre) … mă întâmpină tot ea, marea! Parcă tot mai mare, mai întinsă, cu cât mă îndepărtez înspre în sus.

Și-apoi… altă explozie, de-auriu printre pini. Nod în gât, raze-n ochi, bucurie în suflet. Vis de chiar aici și acum. Cumva chiar fără nici un firicel de lumesc atingând aerul. Am evadat.

Ei bine, da, eu și câțiva… mulți alții, mișunând la fel de bucuroși ca și mine. „Oare ce să admirăm mai întâi? Ce colțișor? Ce trunchi luminos de copac, ce con de umbră… de pin și de magic?  Și asta cât mai… fără să intrăm unul în cadrul celuilalt, altfel cum…”

😊😊

And when I get there, such a wonder… (surely, after trying hard not to look back for at least several minutes, steps and potential photos)… still there, the sea! Seeming even more immense, wider and larger, the further away I get from it.

And then… another burst, golden this time, through the pines. Lump in my throat, rays in my eyes, joy in my heart. A dream of right here, right now. Somehow with no thread of reality touching the air. I escaped.

Well, yes, me and some… quite many others, the same, moving around happy and enthusiastic. „Hm… what shall I admire first? What cute little corner? What shiny tree trunk or warm place in the shade… the pines, the magic? And that… without getting into another’s field of view and frames, as much as possible, how else…”

 

Pe cât de interesant, pe atât de cald, modul în care pasionații, sau obsedații de astfel de incursiuni fotografice au cumva propriul limbaj, semne, gesturi, zâmbete cu subînțeles. Fac cu rândul natural și extrem de împreună. Chiar dacă total separat. Solidaritate tăcută… sau dans cu pași improvizați amical.

Doar pentru a prinde… da, da, acolo!… locul acela, unghiul!… evident cel mai cel, mai superb sau mai nostim. Și asta pentru că de-acolo… se zboară.

 

It is interesting, as it is warm, the manner in which photography addicts, or enthusiasts, freaks… somehow have their very own language, made of signs, body or facial, subtle gestures… taking their turn in such uniquely marvelous spots, naturally and sharing a silent togetherness? Though still totally separate. Solidarity… or a friendly dance with improvised steps.

Just in order to catch… yes, yes, there!… that spot, that angle!… obviously the one and only, the loveliest or the cutest. And that just because… that’s the runway. The flight.

 

Cum se simte? Sau cum simt eu, cel puțin? Mult bine și frumos! Cald și aproape? Lumea devine a mea pentru o fracțiune dulce și-un click. A mea… să mă pot juca și râde cu ea.

Și chiar așa este. Unele lucruri se observă chiar doar printre umbre. Sau apoi, izbucnind de printre pixeli să coloreze timpul în mișcare…

…din camera obscură a momentului îmbrăcat în lumină.

 

The feeling? Or the way I feel, at least? Much peace and beauty! Warmth and closeness? The world becomes mine, for a sweet fraction of a second and a click. Mine… to play with and smile at.

And that’s the way it really is. Some things really do come visible only when seen through the shadows. Or then, they pop up from among pixels, coming in full movement to color time…

…from the camera obscura of the moment dressed in light. 

 

Și-ntre timp a ieșit și soarele. Ei bine… dup-amiază aurie de toamnă timpurie, și poze.

 😊

In the meantime, earlier today, the sun showed its shiny face. A golden afternoon, and more photos.

 

Nic☀le

 

Poezie vie…/ A living poem

 

“I know everyone has dreams of flying,
but this isn’t a dream of flying.
It’s a dream of floating,
and the ocean is not water but wind.
I call it a dream,
but it feels realer than my life.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia

în momentul în care privesc peste sunet
ating țărmuri largi și munți în ocean
cuprind cald maree, distanță și vânt
și mângâi apusul
arzând ca o stea

în clipa în care respir aer soare
cărarea revarsă proaspăt și bine
parfumul de nori coboară ca puful
pictând ore, zile,
în minute de tine

în secunda în care pășesc pe alei
cu raze de cer așternând trepte line
mă-ndrept spre departe, spre cald, spre în sus
spre mult și adânc,
tărâmuri senine

în ora în care inspir anotimpuri,
zefirul ce-mi murmură în zbor adăpost
presimt că iubirea e doar poezie,
iar timpul mi-o scrie
din magic și rost
dsc_0201_mr_ps_sp

the moment my eyes gaze farther than sound
I touch distant shores and mountains afar
caressing the tides, embracing the wind
and kissing the sunset,
ablaze like a star

the instant I breathe the air like silk
the pathway unfolds, freely and new
the perfume of clouds softly descending
to color the days
in minutes of you

the second I walk along alleys of sky
rays drawing the stairs, building me steps
I reach so away, so warm and so high
so deep within lands,
vast fields full of rest

the hour my mind envelops the seasons,
the breeze that enfolds my soul, my face,
I feel pure love is the mere reason
why time writes a poem
of magic and grace

 

Pași printre stele…/ Starry steps

 

“Dwell on the beauty of life.
Watch the stars, and see yourself
running with them.”
Marcus Aurelius, Meditations

Să pășești pe trepte
de stele

să le inspiri lumina
și visul

să atingi pulberea vie
de dincolo de nori
și de lună

să le zâmbești
strălucirea

să te ascunzi după raze
și să adormi

cu soare în suflet…

***

To step on stairs
of stars

to breathe in their light,
their dream

touching their satin star dust
beyond clouds
and the moon

smiling
from within their shine

and  hiding behind veils of rays
to fall asleep

sun in your heart…

 

“Thence we came forth to rebehold the stars.”
Dante Alighieri, Inferno