“It’s better to burn out than to fade away.” ― Neil Young
De dincolo de nori trecători, cerul de aur mă arde
De dincolo de abur și ceață, visul îmi e de azur
De dincolo de ploaie și dor, îmi este vară și bine
De dincolo de boare și zbor, străbate iubire și pur
De dincolo de cărare și mers, mi-e calm și îmi e popas
De dincolo de umblare și gest, compas divin, căutare
De dincolo de umbre, lumină.. curgând din izvor de privire
De dincolo de raze și vis, suspin și vindecare
De dincolo de vuiet și mare, pulsează țărmuri și valuri
De dincolo de zbateri și foc, senini pași măturați
De dincolo de lacrimi haíne, răzbat tulpină și ramuri
De dincolo de lună și noi, tresar timpi necreați
De dincolo de toamnă târzie, mă mângâie fărâme de iarnă
De dincolo de așteptare, se face că ninge cu cer
De dincolo de rană și gând, întreg univers se destramă
De dincolo de trist și de alb, străbat muguri de ger
De dincolo de ochii tăi dragi, aleargă câmpuri de aștri
De dincolo de brațe de cald, se sting norii albaștri
De dincolo de amintire, plutește îmbrățișare
De dincolo de anotimp, spirală de vie culoare
De dincolo de fierbinte de stea, răsare felie de noapte
De dincolo de zgomot și frig, adâncă tăcere.. și șoapte
De dincolo de aripi de tine, coboară zâmbet și sens
De dincolo de ruguri de soartă, rotește albastrul imens
De dincolo de soare, de floare și rost,
mereu îmbrăcăm ce va fi cu ce-a fost…
“You are the sky. Everything else – it’s just the weather.”
― Pema Chödrön
După superba melodie din Pulbere de stele, minunatul Stardust de Neil Gaiman, își face loc aici o mică introducere la jucăușe versuri, rătăcite de mine printre rânduri și pagini. Hmm, versuri cu prefață? Nu obișnuiesc să, dar aici e ..nebunieee! Și cum nebunie rimează și cu magie… 🙂 mda, …prefațez, „nebunia de stea” și-a găsit cumva drum pe cărare foită de zor de doarnicol, așa mai la repezeală. Și mai este și …conjugată?! Ce ți-e și cu foiala asta, nu știi niciodată la ce să te aștepți. Foind de zor, multe și mărunte mai pot răsări.
Așadar, versuri șugubețe, scrise acum ceva timp, prin cea lună iulie mai exact, care și-au ițit dumnealor năsucul cel înstelat și jucăuș, trecut sclipicios prin toate ..persoanele și personajele. 🙂 O mică „nebunie” în versuri care este de dincolo de nori și de flori. Și de ..zbori. Hihi.. chiar așa, ce mai stea conjugatăăă!!!
Povestea ..de stea, îmi amintește acum și de Steaua fără nume de Mihail Sebastian. Splendidă piesă.
O nebunieee ..de stea
nebunie de stea
ce-i numai a mea
lucește în geam și mă-ncântă nespus
las totul în urmă și m-avânt după ea
mă desprind de pământ și mă-drept spre în sus
nebunie de stea
ce-i numai a ta
coborând dinspre ape de zbor și uitare
mângâind grele umbre de pași pe cărare
luminând în amurg o purpură grea
nebunie de stea
ce-i numai a ei
îmbiind-o în noapte din odăi de albastru
trăgând-o în sus cu putere de astru
absorbind-o duios printre gânduri condei
nebunie de stea
ce-i numai a lui
atingând cu-a ei rază de pur și de șoapte
șuvițe de păr ce flutură șui
sclipind auriu în cea fragedă noapte
nebunie de stea
ce-i numai a noastră
strălucindu-ne viu și bătând în fereastră
străbătând noi tărâmuri de suflet, de cer
transformând ce atinge din pământ în eter
nebunie de stea
ce-i numai a lor
alergând între murmur de viață și vis
fără dor, fără soare, fără ploi, fără nor
doar petale pe cerul albastru închis
Iar nostima melodie, plină de sărutări cu potențial magic ..letal, mi s-a ivit din mers ..și din întâmplare în timp ce foiam pe grăbite alei de ..shopping spree. Deși, eu una chiar nu cred deloc în întâmplare. 🙂 Deci, melodioara, cu privirile ei căutând și către stele, mi s-a lipit aici ..mai mult ca perfect. Oare nu? Oare nu e ea, melodia, plină de o drăgălășenieee.. de dincolo de orice nebunie de stea?! Și de o perfecțiuneee… de dincolo de cuvinte??!! Versuri, rimă și ritm, atmosferă, joacă, ochi-inimioaree.. veseliee.. bucuriee.. copilărie, o frumusețee.. din mult mult sufleeet.. tot tot. O adevărată minuneeeeee?!…
Iar povestea cu eee..-urile din postarea aceasta.. hihi.. comic lucru mai e!!! Nu întrebați de ceee.. Eu nici măcar nu mi-am propus așa mulți. O fi de la magieee.. Voi poate deja vedeți stele veeerzi… Scuzeee… 😀
Și, ca să iertați un pic a mea foire, mai adaug și câteva poze. Da’ ce postareeee… Poate poate, vă clătiți ochișorii și încălziți suflețelul cu flori înstelate de august, coborâte colorat de abrupt în final de octombrie recee.. (nu iar.. hihi).
La cât mai frumoasă ..cunună de stele, și cât mai strălucitoare, vă doresc! 🙂
Năzdrăvănia de ..azur de vineri capătă azi un aprins contur de ..final de iulie fierbinte.
Cel iulie zglobiu a trecut cu drag peste toți și toate,
…alergând parcă de mână cu crâmpeie portocalii de soare, …de mare și visare,
…lăsându-mi prelung în urmă parfum duios de vară, de mult bine și cald,
totul profilat pe un fantastic fundal de albastru.
Flori prinse în dans,
cireșe arzând,
floare de soare luminându-mi pașii,
margarete îmbrățișându-mă alb
și trandafiri delicați
..cutreierându-mi jucăuș pe cărări colorate, însoțiți fiindu-mi de fulgi moi de gând pe aripi de dor ..zvăpăiate zburdalnic.
Uneori toate plutindu-mi pe unduire de muzică..
și alteori poate chiar dansând pe o dulce melodie a cuvintelor.
Zilele de iulie cuptor mi-au trecut ca un aprig zbor spre în sus și departe,
…deși parcă tot mai aproape, mai ..în preajmă, mai lângă,
ca o cascadă de raze și miresme de cer răcoros sorbite în suflet.
Am inspirat zi de zi aer ca dintr-un văzduh străbătut de adieri fulguite boare balsam,
…mângâindu-mi privirea printre nuanțe calde și moi
și împrăștiindu-mi catifelat în cale, șirag duios de cuvinte..
…dulce trecere
cât de aproape să te veghez să-nveți liber să-mi fii cât de strâns să te-mbrățișez ca blând să-mi devii cât de atent să te-ascult și privesc ca să simt ce-mi gândești cât de mult să mi te iubesc ca etern să-mi zâmbești
cât de dulce, de duios și de cald să îți fiu, să-ți vorbesc cât de lună, de soare, de-nalt să îți cânt, să-ți pășesc cât de departe de nori să îți zbor să-ți pot fi strălucire oare cât de aici și acum să-ți respir dăruire
cât de rază și stea să îți dor ca să simți că-ți exist oare cât de a ta să îți fiu, printre vesel și trist și câtă apă și foc și pământ să-ți cuprind și rostesc ca ție pe tine, în ochi de azur, să te oglindesc
a venit primăvara și iubirea plutește
în aer, pe străzi, în ochi strălucește
i-am zis ca aș vrea o zi doar a noastră
și el mi-a dat o căpșună albastră!..
mi-a prins-o în piept, pe păr m-a atins,
în sufletul nostru o stea s-a aprins
pe cerul iubirii răsare și-o lună,
iar inima mea e o albastră căpșună…
nu pot trăi fără căpșuna albastră
și văd că deja a-nceput să roșească…
e plină de dulce, de soare si dor
căpșuna albastră, un cald mărțișor..
