Arhive etichetă | steps

Cute Quotograph… and the walk up the seafront

 

 

Afară plouă mărunt și puțin bosumflat, și de vreo câteva zile bune, dar eu…

…sincer, mă plimb albastru luminos până sus sus… la umbra pinilor din Lloret de Mar, Costa Brava.

 

It’s been raining here, a dense dreary drizzle, for a couple of days now, but I…

… to be honest, I’m walking far into a deep shiny blue, up and away… into the shadow of the pines up a lovely hill in Lloret de Mar, Costa Brava. 

 

Pășesc pe trepte puțin cam nehotărâte, plecând de lângă plajă, pe-un drum ducând însorit și vesel spre plaja alăturată. Și asta… decupând elegant în piatră. Faleză suspendată, alee în scări… labirint dar și slalom printre bucuroși ca și mine, daaa!… să fotografieze la fiecare pas, fiece boare și rază apune.

 

I go up the steps, a bit winding and mazy, leaving the beach behind, on a sunny jolly road taking to the neighboring beach over the hill. And this… by cutting its way through the stone. A suspended seafront, an alley of stairs… labyrinth and slalom with  happy tourists like myself, yesss!… to capture nice things at every step, every gust of wind and ray of the soon setting sun.

 

Plimbare de după-amiază atât de azur… la fiecare privire înapoi înspre larg, marea explodează în liniște și senin, vălurind într-ale ei, atât de nepăsătoare de dincolo de vânt, de cuvânt, de real sau de vis… și de orice cadru încerc eu să tot meșteresc în sus pe traseu.

 

An afternoon walk so azure… at every look back over the shoulder, the sea bursts softly into quietness and serenity, rippling in its own waves, carefree as if from beyond the wind, the words, the dream or reality of things… and beyond any frame I may try to craft along my way upwards.

 

Iar când ajung în vârf, minune.. (desigur, după ce reușesc să nu privesc înapoi măcar timp de vreo câteva minute, pași și posibile cadre) … mă întâmpină tot ea, marea! Parcă tot mai mare, mai întinsă, cu cât mă îndepărtez înspre în sus.

Și-apoi… altă explozie, de-auriu printre pini. Nod în gât, raze-n ochi, bucurie în suflet. Vis de chiar aici și acum. Cumva chiar fără nici un firicel de lumesc atingând aerul. Am evadat.

Ei bine, da, eu și câțiva… mulți alții, mișunând la fel de bucuroși ca și mine. „Oare ce să admirăm mai întâi? Ce colțișor? Ce trunchi luminos de copac, ce con de umbră… de pin și de magic?  Și asta cât mai… fără să intrăm unul în cadrul celuilalt, altfel cum…”

😊😊

And when I get there, such a wonder… (surely, after trying hard not to look back for at least several minutes, steps and potential photos)… still there, the sea! Seeming even more immense, wider and larger, the further away I get from it.

And then… another burst, golden this time, through the pines. Lump in my throat, rays in my eyes, joy in my heart. A dream of right here, right now. Somehow with no thread of reality touching the air. I escaped.

Well, yes, me and some… quite many others, the same, moving around happy and enthusiastic. „Hm… what shall I admire first? What cute little corner? What shiny tree trunk or warm place in the shade… the pines, the magic? And that… without getting into another’s field of view and frames, as much as possible, how else…”

 

Pe cât de interesant, pe atât de cald, modul în care pasionații, sau obsedații de astfel de incursiuni fotografice au cumva propriul limbaj, semne, gesturi, zâmbete cu subînțeles. Fac cu rândul natural și extrem de împreună. Chiar dacă total separat. Solidaritate tăcută… sau dans cu pași improvizați amical.

Doar pentru a prinde… da, da, acolo!… locul acela, unghiul!… evident cel mai cel, mai superb sau mai nostim. Și asta pentru că de-acolo… se zboară.

 

It is interesting, as it is warm, the manner in which photography addicts, or enthusiasts, freaks… somehow have their very own language, made of signs, body or facial, subtle gestures… taking their turn in such uniquely marvelous spots, naturally and sharing a silent togetherness? Though still totally separate. Solidarity… or a friendly dance with improvised steps.

Just in order to catch… yes, yes, there!… that spot, that angle!… obviously the one and only, the loveliest or the cutest. And that just because… that’s the runway. The flight.

 

Cum se simte? Sau cum simt eu, cel puțin? Mult bine și frumos! Cald și aproape? Lumea devine a mea pentru o fracțiune dulce și-un click. A mea… să mă pot juca și râde cu ea.

Și chiar așa este. Unele lucruri se observă chiar doar printre umbre. Sau apoi, izbucnind de printre pixeli să coloreze timpul în mișcare…

…din camera obscură a momentului îmbrăcat în lumină.

 

The feeling? Or the way I feel, at least? Much peace and beauty! Warmth and closeness? The world becomes mine, for a sweet fraction of a second and a click. Mine… to play with and smile at.

And that’s the way it really is. Some things really do come visible only when seen through the shadows. Or then, they pop up from among pixels, coming in full movement to color time…

…from the camera obscura of the moment dressed in light. 

 

Și-ntre timp a ieșit și soarele. Ei bine… dup-amiază aurie de toamnă timpurie, și poze.

 😊

In the meantime, earlier today, the sun showed its shiny face. A golden afternoon, and more photos.

 

Nic☀le

 

Anunțuri

Pași colorați de aprilie…/ April-colored steps (1.)

 

“And the Spring arose on the garden fair,
Like the Spirit of Love felt everywhere;
And each flower and herb on Earth’s dark breast
Rose from the dreams of its wintry rest.”
Percy Bysshe Shelley, The Complete Poems

 

Azur de vineri printre pași colorați de aprilie. Cu raze forfotind vesel, un vânticel abia simțit mângâind ziua, iar culorile… nu prea ar mai fi cuvinte. Sau poate…

…o sporovăială aprinsă pictată în albastru-zambilă, o baie catifelată în roz-mătase, parfumată cu briză de șoapte și
…un galben-explozie de lumină și cald. Strălucire înstelată într-atât încât… of, nu mă prea dădeam dusă.

 

🙂

Friday’s Azure along April-colored steps. With rays swaying glowingly, a barely sensed breeze caressing the day and the colors… there wouldn’t quite be words. Or perhaps…

…a cute chatter painted hyacinth-blue, a velvety bath in silk-pink, scented with a swift whiff of whispers and
…an explosion-yellow bursting into light and warmth. Starry brightness so lively… uf, I couldn’t but linger for minutes and minutes.

 

“We be light, we be life, we be fire! We sing electric flame, we rumble underground wind, we dance heaven! Come be we and be free!”
Kate Griffin, A Madness of Angels

 

“The world is exploding in emerald, sage, and lusty chartreuse – neon green with so much yellow in it. It is an explosive green that, if one could watch it moment by moment throughout the day, would grow in every dimension.”
Amy Seidl, Early Spring: An Ecologist and Her Children Wake to a Warming World

 

Crenguță cu crenguță le-am răsucit și-nvârtit, bietul aparat… cumva floare cu floare, stea cu stea. Aerul vaporos explodat în buline îmi lumina miraculos… ca o minune răsărind în fundal la fiecare click, de parc-ar fi râs…

…”hei, nu-i așa că dansăm-desenăm-pictăm fabulos?!” Ei bine, ce poți să mai zici?

 

Branch by branch I zoomed in, and I tossed and turned restlessly, oh, the poor camera… somehow flower by flower, star by star. The wispy air… like flaming up many yellow spots, shining at me wonderfully with every click, as if giggling…

…”hey, aren’t we dancing-drawing-painting beautifully?!” Well… what could I say to that?

 

Apoi, mi-au răsărit alte două minuni, parcă puțin rătăcite pe-alei. Și totuși, caldul și frumosul zilei părea că le este ca un acasă zugrăvit în verde.

Ce mai, nici de cățel nu m-am despărțit prea ușor, i-am spus Abanos, așa că…

 

And then, other two wonders popped up on my alleys, seeming a bit lost. Still, quite at home in the warmth and the beauty of that afternoon painted radiant green.

Aw… with the doggie I couldn’t part too easily either, I called it Ebony, so…

 

…în loc de la revedere.

 

🙂

…instead of good-bye.

 

Va urma…

 

To be continued…

 

😊 😊

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

Spring Quotograph… and gazes through green

 

 

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

Poate pășim pe trepte de zare invizibile, pe culori, pe lumină… Iar ele ne poartă.
Ne coboară în mers, în făptură. În privire și rost.
Ne devin.

Poate ne îmbracă fără s-o știm în praf scuturat de lună și stele, sau puf coborât din nori…
Printre raze jucăușe de timp traversând râuri de anotimp.
Curgere firească, abia simțită. De neoprit.
Vine de ne-unde și se-ndreaptă spre oricând și oricum…

Oricine se oprește puțin și respiră adânc îi poate simți pulsul. Chemarea aurie.
Străbate și cel mai profund întuneric… cea mai groasă beznă. Cel mai rece frig.
Le împrăștie cald, explodându-le în scântei de clipe ca prinse-n sidef… fărâme de întotdeauna.

Secunde scuturate din clopotele zârilor.
Din priviri lungi de printre frunze… și iarbă și pași…
De printre petale.
Mici porți și ferestre spre un infinit colorat și ascuns la vedere.
Univers tainic strecurat în toate. În fiecare colț și firidă.
În noi.

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

 

(azi, 26 martie… se pare un astăzi cu mai puțin timp, pentru un mâine cu mai multă lumină)

 

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

Maybe we tread on invisible stairs of blue, of color and light… And they carry us.
They become our steps, part of our being.
They adorn our days, our life.

Maybe they dress us in dust from the moon and the stars, fluff from the clouds…  without us noticing it.
Through playful rays crossing rivers of time, of seasons.
A flow so natural, barely sensed. Unstoppable.
Comes from nowhere and goes anywhere, anyhow…

Anyone who stops for an instant to breathe in deeply can feel its pulse. Golden call.
It pierces even the deepest darkness… the pitchest black. The coldest cold.
It dissolves, exploding them warm into seconds like sparks caught in amber… crumbs of forever.

Seconds descending from the chime of the skies.
From gazes through green… through the leaves, the grass, the steps.
Through little petals.
Little doors or windows giving onto an infinity hidden in plain view.
Onto a veiled universe pervading things, every corner and recess.
Onto us.

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

 

(today, March 26th… it seems a today with less time, for a tomorrow with more light)

 

“Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.
But you are eternity and you are the mirror.”
Kahlil Gibran, The Prophet

 

Și se mai pare că… primii toporași pe blog (exceptând micuțul rătăcit prin noiembrie 2016). Și… chiar prima păpădie pe care am zărit-o anul ăsta. Arată cam… ca abia trezită din somn, ce-i drept.

🙂

And it also seems… the first wild violets on the blog (except the one in November 2016, looking cutely lost then). And… the first dandelion flower I’ve spotted this year. It looks… like it’s just woken up, anyway.

Mărțișor…/ Spring’s first steps

 

Să fi sosit? Primăvara cea drag luminoasă?
Așa pare, primii pași… chiar azi?

Pași mici… dar cu mărțișor.

Și culoare!

 

Is it really here? Bright dear spring?
It seems so, today… its first steps? 

White and red… cute little steps.

And color!

 

O primăvară frumoasă și caldă!

 

May your spring be full of beauty and warmth!

 

Octombrie în pași…/October rays, November days

 

“I’m so glad I live in a world where there are Octobers.
It would be terrible if we just skipped from
September to November, wouldn’t it?”
― L.M. Montgomery, Anne of Green Gables

să-ți coloreze pașii două aprinse gâze
de zici că primăvara ți-a vânturat prin zi
e cel mai nostim lucru, cel mai cald
atunci când toamna-nșiră pași târzii…

iar toporașul rătăcit de vreme
zâmbește albastru printre verde crud,
petale mici șoptind adânci poeme
pe care numai norii le aud

căci fiecare rază coboară pe pământ
ca pentru fire, cântec, descântec și cuvânt

(fotografii – 17 octombrie)

my steps alight when seeing two red gems
making me feel like spring has just arrived
can be the sweetest thing, the warmest sense
when autumn steps just roam in autumn parks…

and smiling so blue against the green
sweet violet has bloomed, astray in time,
small petals seem to whisper so serene
deep verse imbued in scent and deeper rhyme

for every ray descending from the shine
is for the earth a song, a spell, a chime

(photos – October 17)

 

“The oldest emotion in the world may be that of being moved; but to describe it – just to name it – must have been like trying to catch something invisible.”
― Nicole Krauss, The History of Love

 

“I wanted to describe the world, because to live in an undescribed world was too lonely.”
― Nicole Krauss, The History of Love

Iulie colorat… / July is talking in colors

 

“Mere color, unspoiled by meaning, and unallied with definite form,
can speak to the soul in a thousand different ways. ”
Oscar Wilde

vara
pictând petale

și pașii mei zăbovind tiptil pe alei…

***

summer
painting petals

and my steps softly tiptoeing on alleys…

raze de iulie
conversând colorat
cu steluțe pufos răsărind

coroniță de soare

***

rays of July
conversing colorfully
with little stars finely showing

cute sunny wreath

și ghemotoc jucăuș
sporovăind cu adierea
de mână cu zvăpăiate

sclipiri de verde zbenguindu-se viu

***

and friendly tuft
playfully gossiping with soft gusts of wind
rushing through frolicsome

flickers of green dancing around

cute tuft

 

 

Steps

 

our steps in the wild soft grass
a green necklace of strass
– as emerald velvety fern,
with lights that mildly burn

their silky footprints in the sand
a wet rusty chain of time spent
– sweet golden bowls so bright,
in foamy waters so white

her  steps on the cruel cement
a long line of maybe  and yet
– “maybe it’s working like this,
yet maybe I will go amiss?”

my dear warm steps on the ground
as beads of murmur and sound
– spread on a thread made of streams,
of life and hope, …bluish dreams