Arhive etichetă | suflet

Mărțișor…

 

Mărțișoarele…

An de an, ne spun și ne spun…  Ne arată, luminos, jucăuș, colorat, despre.. noi toți.
Despre iarna și vara din noi, recele și caldul, întunericul și lumina…  împletindu-se,
..ca de la prea roșu înspre ..foarte alb, în drumul nostru atât de șerpuitor spre noi înșine.

***

Year after year, these colorful little tokens of togetherness delight us in the first days of spring.
They tell us about winter and summer, coldness and warmth, darkness and light.. magically interwoven,
…as if from strong red within to mild white without, on our winding road to ourselves.

Primăvara îmbracă un suflet
în mantie de viu și speranță..
zare senină
sau nor

învăluie și floare, și iarbă,
trifoiul cu patru foi
în mult împreună,
mult noi

Iubire, lumină..  și drag
haină de gânduri șirag
albastră și caldă
și zbor

pe aripi
ca șoapte de inimi
adiindu-ne dorul ușor…
dorul de mărțișor…

Spring dresses our soul
in a veil of life and of courage..
deep heavens serene
or a haze

adorning both flower and grass,
the four-leaved clover and weather
in so much us,
so together

Dear love, blissful light.. magic sky
soft velvety coat, you and I
blue and warm
flying rays

on wings
like thoughts in a whisper
taking our longing afar
to reach the most distant star…

May your spring be full of light and love!

O primăvară senină! 🙂

 

Anunțuri

Iubind a ..neIubire

„Orice iubești este centrul unui paradis.”
Novalis

pure

Liber să zbori,
simplu și tandru să ..neiubești
nedorind să devii mai mult sau mai bine decât  doar ce îți ești
din fire duios împletite să-nalți magică treaptă
o umbră senină

…cu glas și aromă de fragedă șoaptă

Cea mai iubire
curată și pură, cea mai  dorință
se naște izvor, din sete și dor de parfum de ființă,
de apă și hrană din gânduri și suflet tainic vibrând
în inimă glas, în sânge,

…o viață, o lume pulsând

Doar neiubirea,
adiere de cald mătăsos resimțită,
toarnă suflare în atmosferă dureros amorțită
fiind tot timpul, rostind în toate, fără să fie
fără să ardă, fără să vadă,

…fără s-o știe

Să fii și să nu fii,
prin aer culoare, pe frunte desen,
pe chip sărutare de aripi atinse cu dulce refren
pe buze, raze de lună printre picuri de ceai
pe ochi, mângâiere lumină

…din colțuri de rai,

Esență sublimă
atinsă suav fără cuvinte,
din depărtare privire caldă ce-n fibră se simte
zare pătrunsă de îmbrățișare, netimp, fulguire
respiri cristalin de trăiești iubind

…a neiubire

Mulțumesc..

 

Aș vrea astăzi, aici, să adresez  un alt jucăuș ..mulțumesc frumos, pentru o altă jucăușă nominalizare, de data aceasta primită de la Jocul de cuvinte,

liebster-award

Și dacă tot este să fim jucăuși, păi atunci să purcedem la joacă, răspunzând, în același spirit ca și până acum, la două din setul de întrebări adresate ..hihi 😀

Există pe blogul tău o postare la care ții în mod special? Care este aceea?
Există, există ..și se numește Meșteșugul ..de miercuri (no. 6 – Eșarfă ..de dulci sânziene).

Consideri că este posibilă percepția completă pentru o poezie care nu este scrisă în limba maternă?
Percepție completă?.. Oare se poate cumva cuantifica percepția ? ..hihi  Într-adevăr există nivele sau grade, măsuri diferite în care putem percepe, în general, și o poezie, în special. Rămân totuși la sentimentul că percepția există cumva calitativ, nu cantitativ. Chiar și acele nivele, sunt un fel de ..ce, nu de ..cât. 🙂  Bineînțeles că depinde mult de gradul de familiaritate cu limba în care este scrisă respectiva poezie. Pe de altă parte, depinde de disponibilitatea de a face cumva efortul, poate mai greu la început, de a simți fiecare cuvânt, și chiar cuvintele în general, energia lor, un pic dincolo de muzicalitate …și chiar dincolo de  sensul uneori idiomatic, specific fiecărei limbi în parte. În mai puține cuvinte, dincolo de formă, înspre conținut, mesaj, atmosferă..

Și încă ..ceva! 😀

Aș mai vrea cu această ocazie să  mă refer la faptul că apreciez ceea ce este destul de interesant punctat în articolul-proiect aferent acestei nominalizări. Este formidabil într-adevăr, ca în acest superb spațiu virtual să  existe atâtea „spirite minunate”. Acest „spațiu de refugiu nesperat”, după cum este numit de Jocul de cuvinte, acest loc liniștitor prin însuși natura sa jucăușă, este resimțit și de mine ca o binevenită desprindere de ..mult prea real și formalul său, poate uneori ostile și deseori superficiale. Cu adevărat, ideile și gândurile, mintea și sufletul celor care cumva ..se joacă în blogosferă, toate articulate într-un fel anume, ar putea cumva da naștere unei tendințe, unui curent de energie pozitivă nemaipomenită.

Stau uneori și mă gândesc dacă acest lucru, acest fenomen nu se întâmplă deja, oarecum ..underground, sau cel puțin ..in the background ca să spunem așa, prin tot ceea ce fiecare dintre noi alege să s/pună aici, cărămidă cu carămidă, parcă zidind cumva pentru sine, dar și pentru cei care citesc și urmăresc, locuri „acasă” cu o atmosferă caldă, primitoare, binefăcătoare chiar. Multe locuri de suflet ..și parcă de dincolo de lume, dar întorcându-se mai apoi în ..lume așa cum o știm ca să o facă poate mai frumoasă, mătăsoasă, pufoasă… 🙂

De fapt, dacă ne gândim bine, fiecare dintre cei care „plutesc” în acest mediu și a lui ambianță aleg să o facă poate și dintr-un preaplin sufletesc, simțind nevoia să comunice într-un fel frumos, expresiv, jucăuș ceea ce simt la un moment dat, și neavând cel mai probabil ocazia de a face acest lucru pe alte căi. Acest lucru nu transformă oare acest spațiu virtual într-un mediu cumva mai real decât ..realul? Cel puțin pentru partea de suflet din fiecare dintre noi? De ce are nevoie de fapt un suflet? Oare nu de ..hrană sufletească într-o formă sau alta?  Cuvinte-joc, rânduri care curg natural în ritmul propriului spațiu lăuntric, idei frumoase, culori,  imagini?.. Într-un cuvânt, nevoie de ..frumos?!

Poate într-un fel este îndeajuns ca fiecare suflet care pășește dincolo de limita propriului prag, ..a propriilor praguri, eliberând și împărtășind  aici, într-un mod mai mult sau mai puțin abstract, ceea ce simte, să ajungă mai apoi, mai devreme sau mai târziu, să se simtă cumva reenergizat, înfrumusețat și înaripat.  Reîncărcat pozitiv. Oare nu urmează apoi natural, ca prin bucuria resimțită aici  să se aducă, chiar și puțin câte puțin, un plus de suflet înapoi în ..lume, în realul concretului și al pragmaticului? Nu se întâmplă oare deja să se ofere celorlalți, fie și cumva difuz,  înapoi în ..societate ceea ce poate lipsește uneori, pur și simplu din cauză de mult prea mult zor? Să se ofere la urma urmelor, acea parte atât de importantă, simt eu, ca o porție multașteptată de ..real sufletesc, un real condimentat cu răbdare, atenție, comunicare adevărată și  caldă.. 😀

Așadar, frumos și cu drag, mulțumesc eu acum tuturor acelor ..locuri de suflet, minunate și primitoare, prin care trec în plimbările mele pe aici, locuri unde fie și doar pentru câteva secunde sau minute ..îndrăznesc să mă simt cumva „ca acasă”.

rose

 

De ce îmi place să port doar parfum ..de visare?

 

Mireasma lui necontenit  mă învăluie blând și mă poartă departe..  rătăcind pe cărări nemaiumblate, răscolind neobosit în spirală  după boare neadiată încă, raze neinspirate destul de adânc, apusuri nesorbite cu destul nesaț..  După pași nefăcuți vreodată și inimi neînfiorate îndeajuns, triste colțuri de noapte neatinse dulce de cald sau umezi ochi lăsați nesărutați fierbinte geană cu geană. Stele niciodată atinse cu privirea..

Și le dansează să îmi fie. Să ne fie și să înceapă să bată. Valuri.. valuri.. de viu balsam, de arzând,  plutind nestingherit, atingând aripi adormite de om, ..de ființă și trezind în lumină de rouă  suflare de gând muiată în meandre ușor amorțite de simțire și  palidă rostire. Îmi rămâne în nări ca o neabătută mireasmă de foc îmbietor ce urmează să-mi răsară flori de viață din vis. O port și ..mă poartă. Așa cum puls de orice făptură poartă chintesență de desprindere și zbor.

Parfumul acesta vrăjit mă ține strâns și aproape …și mă duce departe. Și eu îl însoțesc, ..dulce umblare printre nori. Mergând de mână cu unduirea lui  îmbătătoare, pășesc mereu ca prima dată pe drum proaspăt de suflet pătruns cumplit de alean neostoit.  Plutesc  astfel în căutare veșnic reaprinsă de mireasmă de vis, adânc inspirată din oceanul  cufundat între veghe și somn, între mine și dorul căutându-se continuu și prin fire de mine,  veșnic îndrăgostit de el însuși, de  tăcuta și magica sa frumusețe.

Ne îndreptăm astfel spre lumi lăsate lunatic în umbră, praguri uitate, ..de tărâm splendid reînmiresmat.

 

Pic(ă)tura…

 

🙂

un pic de albastru în mare, ..să-i dea o cerească culoare

un pic de galben în soare, ..să hrănească polenul de floare

un pic de roșu în maci…

un pic de verde-n copaci…

 

un pic de aur în zare – orice asfințit iar răsare…

un pic de soare în lună, cu raze de noapte ne..bună

 

un pic de vânt în aripă, ..să simt curaj peste frică

un pic de sânge în vine, ..să lupt pentru mine și tine

 

un pic de suflet în minte, ..să le simt pe toate ca sfinte…

… și să pun mult cald în cuvinte

 

un pic?!… nu e puțin

– e o pic(ă)tură de ..nume divin

strecurată ca din senin,

..cu foșnet fin

de satin,

peste destin…

 

(așa să fie, A…n!)

 

Poți să…

poți să alergi peste munți, peste brazi

…atât de aproape de soare că arzi

 

poți să cuprinzi izvoarele-n vine

… să susure lin și umed prin tine

 

mai poți să atingi cu fruntea și norii

…să plouă, să ningă adânc cu fiorii

 

poți să te-mbraci cu iarba și florile

… mereu să le porți în suflet culorile

 

și poți să respiri briza și vânturile

… veșnic să umbli apa, pământurile

 

flori roșii