“They would think she was savoring the taste
(blueberries, cinnamon, cream-excellent),
but she was actually savoring the whole morning,
trying to catch it, pin it down,
keep it safe before all those precious moments
became yet another memory.” ― Liane Moriarty, What Alice Forgot
Secundarul atinge magic clipă cu clipă,
cu răbdare punctează
făr’ să facă risipă,
rar tic-tac-ul îi este
cumva leneș
dar iute,
nu se-oprește, nu vrea
nici să stea,
nici s-asculte
Toamna rar se strecoară,
printre pași,
nori,
seninuri…
verde magic topind,
galben soare,
destinuri…
secundarul alene
îi dă harnic minute,
ore,
zile în șir…
doar s-audă
și-asculte
Green tick tack slowing down golden hues speeding up, patient hues drawing seconds,
minutes rushed in closeup,
somehow lazy
but swift,
never stopping, not ceasing
to invisibly pass,
nor be quietly breathing
Autumn slips through our days, and our steps, clouds, blue skies… lovely green melting smoothly, sunny yellows, good byes…
pacing silent tick tack getting ever so near, hours, days flowing by…
“Autumn…the year’s last, loveliest smile. [Indian Summer]” ― William Cullen Bryant
Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești
Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc
Autumn again, ripened and bright, shining cascade of rich hues and light, leaves penning tales of seasons and spree somehow reminding my soul to be
Old golden light, shadows and glisten, a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop
Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…
…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.
Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…
…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.
Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…
…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.
But until I get to find the answer, or answers, of course…
…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.
Vă invit să vizitați și noua mea pagină de Facebook, Nicole”s Photos, la
“Silently, one by one,
in the infinite meadows of heaven,
Blossomed the lovely stars,
the forget-me-nots of the angels.” ― Henry Wadsworth Longfellow, Evangeline: A Tale of Acadie
În soare, stele petale
de aur,
sclipind ca un gând
The rays and sunny star petals,
their shine
like sweet dear eyes
în cer, spunându-și poveștile,
cu frunze și nori
alergând…
the skies rekindling stories
to leaves and clouds
in the highs…
În aer, zâmbet mătase
șoptind de mâine
și ieri
The air with smiles of silk
that whisper of was
and will be
în iarbă, murmur aproape
de stele
și adieri…
the grass murmuring close
of stars, lovely
and free…
“You can’t stop the future
You can’t rewind the past
The only way to learn the secret
…is to press play.” ― Jay Asher, Thirteen Reasons Why
Paginile primăverii sunt verzi. Și galbene… și portocalii…
Cu buline roșii pe alocuri, dacă o buburuză se pune nasture veșmântului înflorat.
Iar azi… o dimineață atât de soare!
Perdeaua răsfirând umbre rătăcite prin amestecul de culoare și cald… orice joacă și foială, rotind și fâțâind eu minunile decorativ primăvăratice, strălucea la fel de superb.
Deosebite, pentru un meșteșug de miercuri luminos, m-am gândit, așadar iată-le, vesel aprins. 🙂
Spring’s pages are green. Yellow too… and orange… With red dots or spots, if a ladybird makes itself into a cute little button for the flowery attire.
And today… such a sunny morning! The curtain sending its soft shadows along my warm colorful mix… any kind of playful arrangement, me moving and turning the sweet wooden figurines, would have been equally beautiful and bright.
They looked special to me, perfect for a Wednesday craft, I thought. So here they are, all frolic and fun. 🙂
“Handle the little things well; for they become the great things.” ― Flo Falayi
Mărțișor broderie la pălărie… și martie și-a făcut intrarea însorit. Așa zile… de-ar tot fi, treizeci și una și una… luminoase și calde!
Little macro beauties, sweet spring tokens and trinkets here… sunny days saying hello. Hopefully, the next thirty days or so will be like March first today… warm and bright!
Și colorate viu! Și-au ițit deja petalele, minunate zambile, frezii, lalele… printre moi pași de toporași, viorele, ghiocei…
…zile vesele, să aveți! Sclipind pe gustul vostru, în ton cu dorințele voastre… jucăușe și calde!
🙂
And colorful! Petals already springing to life, lovely hyacinths, freesias, tulips… soft violet and snowdrop steps so far…
…happy days to all of you, I am wishing! Shining right on your taste, sparkling ever so playfully!
O plăcere infinită, să navighez puțin haotic printre fotografii de vară. De Grecia și mare….
…în căutare nostimă de minunate uși.
😊
An infinite pleasure, to sail a bit chaotically among summer photos. Greece and the seaside holidays…
…în a sweet search of doors and doorways.
Infinită și caldă, căutarea-plimbare… cu sentimentul că totul e posibil.
Că absolut toate, orice gând, speranță, vis își au rostul lor pe care trebuie doar lăsate să și-l găsească. Și poate cumva. negândit sau neașteptat, noi suntem cei care trebuie numai să deschidem o ușă la un moment dat.
Infinite and warm, the cute stroll… giving the lovely feeling that everything is possible.
That absolutely everything, any thought, hope, dream have their meaning which they have to be allowed to reveal. And perhaps somehow unawares or unexpectedly, we are the ones who just have to open a door at some moment.
Moment nu neapărat de noi ales. Ca orice moment. El poate trece și fără să realizăm că deja am ales.
A moment chosen not necessarily by ourselves. As any moment. It can even pass without us fully realizing that we have already chosen.
Pragul ni s-a înfățișat luminos, iar noi am pășit. Indiferent ce formă, sau culoare, sau stil, alură de ușă sau pași…
Și cât de frumos și verde și curat și albastru și liniște și soare pare totul acum. De fapt este. Ieri, azi, mâine… pure și adevărate și cât de aproape și noi…
The threshold showed itself to us, and we took that step. No matter what form or color, shape or style the door has, or the steps…
And how beautiful and green and clean and deep blue and silent and sun everything seems now! And in fact it is. The yesterdays, todays and tomorrows… pure and true and so near and new…
De parcă drumul știa mai bine. El călăuzea. Printr-un labirint aparent, rezolvat apoi doar printr-o atingere de rază străbătând fermecat. Ca dinspre o terasă, o grădină… o stradă sau lume. Iar ușa…
…pare să fi fost întotdeauna acolo.
As if the way itself knew things better. It had been guiding us all along. Through an apparent labyrinth, which was suddenly solved by the touch of a sun ray traveling magically. Like from a terrace, or a garden… a street, the world. And the door…
doar nicole... 