“Handle the little things well; for they become the great things.” ― Flo Falayi
Mărțișor broderie la pălărie… și martie și-a făcut intrarea însorit. Așa zile… de-ar tot fi, treizeci și una și una… luminoase și calde!
Little macro beauties, sweet spring tokens and trinkets here… sunny days saying hello. Hopefully, the next thirty days or so will be like March first today… warm and bright!
Și colorate viu! Și-au ițit deja petalele, minunate zambile, frezii, lalele… printre moi pași de toporași, viorele, ghiocei…
…zile vesele, să aveți! Sclipind pe gustul vostru, în ton cu dorințele voastre… jucăușe și calde!
🙂
And colorful! Petals already springing to life, lovely hyacinths, freesias, tulips… soft violet and snowdrop steps so far…
…happy days to all of you, I am wishing! Shining right on your taste, sparkling ever so playfully!
O plăcere infinită, să navighez puțin haotic printre fotografii de vară. De Grecia și mare….
…în căutare nostimă de minunate uși.
😊
An infinite pleasure, to sail a bit chaotically among summer photos. Greece and the seaside holidays…
…în a sweet search of doors and doorways.
Infinită și caldă, căutarea-plimbare… cu sentimentul că totul e posibil.
Că absolut toate, orice gând, speranță, vis își au rostul lor pe care trebuie doar lăsate să și-l găsească. Și poate cumva. negândit sau neașteptat, noi suntem cei care trebuie numai să deschidem o ușă la un moment dat.
Infinite and warm, the cute stroll… giving the lovely feeling that everything is possible.
That absolutely everything, any thought, hope, dream have their meaning which they have to be allowed to reveal. And perhaps somehow unawares or unexpectedly, we are the ones who just have to open a door at some moment.
Moment nu neapărat de noi ales. Ca orice moment. El poate trece și fără să realizăm că deja am ales.
A moment chosen not necessarily by ourselves. As any moment. It can even pass without us fully realizing that we have already chosen.
Pragul ni s-a înfățișat luminos, iar noi am pășit. Indiferent ce formă, sau culoare, sau stil, alură de ușă sau pași…
Și cât de frumos și verde și curat și albastru și liniște și soare pare totul acum. De fapt este. Ieri, azi, mâine… pure și adevărate și cât de aproape și noi…
The threshold showed itself to us, and we took that step. No matter what form or color, shape or style the door has, or the steps…
And how beautiful and green and clean and deep blue and silent and sun everything seems now! And in fact it is. The yesterdays, todays and tomorrows… pure and true and so near and new…
De parcă drumul știa mai bine. El călăuzea. Printr-un labirint aparent, rezolvat apoi doar printr-o atingere de rază străbătând fermecat. Ca dinspre o terasă, o grădină… o stradă sau lume. Iar ușa…
…pare să fi fost întotdeauna acolo.
As if the way itself knew things better. It had been guiding us all along. Through an apparent labyrinth, which was suddenly solved by the touch of a sun ray traveling magically. Like from a terrace, or a garden… a street, the world. And the door…
