O fotografie..

 

 

De dincolo tare, de frumos și de dor,
de mare, de munte, de lună și  nor
te-mbie culori, peisaje și forme
și te-aștepți minunat, ușor să transforme..

strălucire, splendoare,
în cadru de vis
în imagine pură
topit paradis

 

 

 

Cumva tainic tărâm de lumini și de umbre
tablouri uimite, vioaie sau sumbre,
ca prinse în dans de proporții diverse
sorbindu-te parcă cu brațe imense..

privești și respiri
parcă vesel și trist
te simți vrăjitor,
creator, alchimist

În lacrimă pură pe cărare de timp
îți îngheață complet întreaga natură
în floare, în iarbă, în sfânt anotimp
fotografie, sublimă textură..

pictură pe suflet
surprinsă în taină
te îmbracă în nuanțe
ca o fragedă haină

 

 

În ton, în contrast, alb-negru, color,
aproape, departe, mai greu sau ușor,
dezvăluie viu,  cuprinde aprins,
suflându-te zbor, de pământ te-ai desprins..

preț de secunde
plutești feerie
chiar dorindu-ți să fie
…pentru veșnicie

Viața ..ca o cămașă șifonată

 

Azi dimineață.

Călcam o cămașă cu dungi gri și albastre bâjbâind printre aburi încă de somn ..și mă gândeam așa ca prin vis, auzi idee..  sufletul,  de fapt viața ..ca o cămașă șifonată.

Hmm.. de-ar fi să poți lua viața de ..gulerul boțitelor nefericiri și, cu căldură de fier încins, să o ..netezești blând dar bine de tot. Mânecile ..nedumeririlor să le calci cu fierbinte apăsare, de să se lămurească de tot țesătura de culori și modele întortocheate, iar  buzunarele cu încărcate modele uneori, parcă pline cu gânduri și simțiri amestecate, să le treci cu căldură, să fie cuprinse și muiate ușor de abur aprins și să se îndrepte și clarifice, să se limpezească elegant..

Ajungi apoi să nici nu mai recunoști croiala celei cămăși, atât de caldă și duioasă transformare a suferit..

… suavă metamorfoză.

Înainte de a fi trecută pe sub fierbințeala pătrunzătoare, textura nevinovată era complet ..cutată, aproape zbârcită de încrețituri și  haotice îndoituri, cumva ..ca de profunde îndoieli și denivelări nedorite, de nici nu se înțelegea ceva din ea. Nici că se putea purta.

Acum însă,  frumusețea de cămașă a prins culoare în obraji. A prins parcă iar vlagă.  A renăscut miraculos și e mai întinsă și mai calmă, …mai senin deslușită ca niciodată. Numai bună de purtat ca pășind într-o nouă zi, dincolo de căldura unei transformări trecute parcă printr-un dureros dar necesar încins…

Și, tot așa..