Arhive etichetă | time

Spring Quotograph… softness, color and time

Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.

A soft dance without beginning or end… only color and the melody of light.

doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…

just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…

“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being

“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer

Anunțuri

Winter Quotograph… and reed air and light

Ian8

La apus număr clipe. Secundă cu secundă le aliniez, aurii și pufoase, scânteind a timp și culoare. Și uneori le ating întrebător cu raze-n privire și urme de pași: „De unde veniți? Și-ncotro mergeți?!…”

„Șirag de aici și acum. Într-un mereu. Stele puzderie în umbra vântului. Peste tot, nicăieri, dans rece cald pe note de zare…”

Și clipele, perle minuscule, îmi răsar în inimă bătaie cu bătaie, puls liniștitor străbătut de lumină și vis.

At sunset I count moments. Second by second, I line them, golden and soft, sparkling of time and much color. And sometimes I touch them questioningly, rays in my eyes and traces of steps: „Where are you coming from? And where are you going?!…”

„String of here and now. Into a forever. Myriad stars in the shadow of the wind. Everywhere, nowhere, cold warm dance in horizon hues…”

And the moments, tiny pearls, wing into my heart beat after beat, soothing pulse of longing and light.

“SELF PORTRAIT: Throwing Armfuls of Air into the Air”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

“Light
That’s how I feel-
like the winter-fringed
breeze might scoop
me up into its wings,

fly
away with me trapped
in its feathered embrace.
I am a snowflake.
A wisp of eiderdown,

liberated
from gravity. My body
is light. Ephemeral.
My head is light.
I want to sway

beneath
the weight of air,
dizzy with thought.
Light filters through
my closed eyelids.

The sun,
chasing shadows,
tells me I’m not
afloat in dreams.”
― Ellen Hopkins

“Suppose I were to begin by saying that I had fallen in love with a color.”
― Maggie Nelson, Bluets

albastrul veghează moale întinderea vălurind de dincolo de aer, lumină și stuf…
„cobor trepte, întind strălucirea covor
împletită din umbre și raze
parfumate cu zbor…”

the blue lullingly watches over the expanse waving from beyond the air, the light and the reed…
„I’m sending steps, I’m spreading a carpet of bright
woven from rays and shadows
scented with flight…”

“Moments pass, lots and lots of them, with us holding on, it feels like for dear life, or maybe holding on to dear life.”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

„239. But now you are talking as if love were a consolation. Simone Weil warned otherwise. “Love is not consolation,” she wrote. “It is light.”
240. All right then, let me try to rephrase. […] I aimed to be a student not of longing but of light.”
― Maggie Nelson, Bluets

Respirăm timp…/ Breathing time

Dec23

“The ones who love your dark
are the only light you’ll ever need.”
― Jenim Dibie, The Calligraphy of God

Privim ceasul. Minutarul indică nordul, iar tic-tac-ul ne e puls. Inspirăm aceleași secunde.

Steaua Polară ne coboară în pași, iar anotimpurile țopăie pe lângă cărare. Culeg flori, râd, se zbenguie… se iau la întrecere cu fulgii, cu picurii de ploaie. Sar peste zile.

Noi le strigăm… Potoliți-vă, intrăm în pădurea de stele! Fiți atente pe unde pășiți, să nu striviți Luna! Urmăm Calea Lactee și… am ajuns. Lumina felinarului ne va colora întunericul. La fel și cometele.

Dimineața ne va întâmpina în prag de curcubeu și ne va săruta roz violet pe frunte, iar noi o vom îmbrățișa strâns. Va mirosi a căldură de aștri și a raze abia trezite din somn.

Vom fi acasă.

(rânduri gânduri inspirate minunat de citatul de mai jos)

We look at the watch. The minute hand points north, its tick-tack is our pulse. We breathe in the same seconds.

The North Star descends in our steps, and the seasons frolic along the path. They pick flowers, laugh, prance around with the snowflakes, the raindrops. They jump over days.

We breeze at them… Calm down, we are entering the forest of stars! Just watch your way, don’t step on the Moon! We are following the Milky Way and… we’re there. Our lamplight will color the darkness. And so will comets’ tails.

Morning will welcome us down the rainbow, laying a purple pink kiss on our foreheads, and we’ll hug her tight. It will smell of warm planets, and rays having just woken up.

We’ll be home.

(thoughts and notes inspired by the lovely quote below)

“I felt like I was riding into infinity, and soon I forgot I existed as the sky surrounded us in a blanket of stars, constellations the texture of slushies, swirling blue and violet and gold. I was swallowed by the universe, riding on a white horse in a midnight dream…” ― Aishabella Sheikh, Entwined

Cute Quotograph… and playful December air

Dec18

O iarnă de basm, un decembrie de poveste… după cum punem uneori anotimpul înghețat în cuvinte, poate nu mai este mult până ce albul catifelat, rece dar minunat, va acoperi totul. Și poate, între timp, îl îmbiem cu un pic de joacă și voce de catifea. Oana Sârbu chiar are o voce de zână!

Și asta doar până la primele globuri și ornamente de sezon. 🙂 Îmi amintesc în copilărie… patinele, oamenii de zăpadă, mirosul de portocale și brad, cărțile cu povești…

Acum, violetele de Parma au înflorit, atât de pline de culoare și cald, și multe sclipiri minunate în lumina unei dimineți jucăușe de decembrie. O atmosferă de basm pentru o iarnă de poveste… cu sau fără nea.

Winter Wonderland, a fairy-tale December… the way we call the frosty season, maybe it won’t be long until everything will be covered in the velvety blanket of white, cold but bright. And maybe, in the meantime, we can put on display a cute little sample of playfulness, accompanied by a velvety voice. Oana Sârbu is such a lovely artist, she does have the voice of a fairy! The title of the song is „Fairytale World”.

And all this just until the first season decorations. 🙂 I remember childhood years… the skates, the snowmen, the smell of fir-tree and oranges, the fairy tale books…

Now, the Parma violets are in bloom, so much color and warmth, and full of sweet sparkles, so true, in the playful December air. A fairy-tale time for a fairy-tale winter… with or without snow.

De mână cu timpul…/ Taking forever by the hand

Aug17

“Forever is hidden in a moment.”
― Jenim Dibie, The Calligraphy of God

Timpul se rotea, spart în secunde. Clipele, ca niște copii, m-au luat dulce de mână alergând repede repede… spre fărâme secrete de după-amiază, așteptându-ne cald printre pini.

O splendoare! Aerul… albastru, asortat cu mult verde și galben-auriu. Și… piatră albă.

Locul mi-a îmbrățișat privirea, iar minutele păreau că se învârt ca-ntr-un cerc infinit, legănându-mi ușor gândurile. Astăzi îl dura pe mâine, îmbrățișându-l pe ieri.

Plutire moale în lumină de catifea…

***

Time was spinning, broken into seconds. Moments, like sweet playful kids, took me by the hand running towards hidden afternoon crumbs, waiting for us warmly under the pines.

Such a marvel! The air was blue, pierced by green and golden yellow. And… white stone.

The place softly embraced my gaze, and the minutes seemed to revolve like an infinite circle, gently caressing my thoughts. Today was grooming tomorrow, embracing yesterday.

Smooth sway in velvety light…

La un moment dat am ridicat privirea și-am zărit conurile! Verdele acelor parcă voia să le-ascundă. Și mă gândesc, locul ăsta are de toate,

…marea și cerul cu albastrul ca de dincolo, verdele viu și ramurile mlădioase, adierea îmbibată în soare… și nuanțe fel de fel, îmbinate moale, dansând cu razele.

Leagănul… mi-a plăcut tare mult! Dădea o senzație de culoare și vis. De multă liniște.

***

At some point I raised my eyes and I saw the pine cones! That green was almost keeping them from curious looks. And I’m thinking… this place has it all,

…the sea and the sky, bluer than ever, the lively green and lovely pine branches, the breeze tasting like sun and… hues and hues, delicately entangled, dancing with the rays.

The rope swing... I loved it! It gave the sensation of color and dream. And much silence.

Orizontul… tot acolo, neschimbat și totuși altul. Priveam întrebându-mă unde se termină întinderea și unde încep eu. Înaltul acela nesfârșit nu m-a ajutat să aflu. Deși, în așa magie… te pierzi și te regăsești.

Zarea arunca cu strălucire, alungea elegant umbrele, lumina chipul…

***

The horizon… still there, unchanged but different. I was gazing, wondering where the expanse ends and I begin. But that unending high couldn’t help me decipher the mystery. Though, sunk in such magic… you lose yourself entirely, only to find yourself again.

The skyline was pouring shine, casting elegant shadows, lighting up my face…

O după amiază de mult alb… secundele, ca topite în soare dar încremenite în aer.
Alb era timpul, și tot albă strălucirea lui, a clipelor zbor.
Albe petalele povestind cu nisipul și pietrele străjuind plimbarea liniștită…

…de mână cu întotdeauna.

***

An afternoon of much white… the seconds, like melted in the sun but frozen still in the air.
White was the time, and white was its glow, its moments of flight.
White were the petals whispering so close to the sand, and the stones guarding the quiet walk…

… holding forever by the hand.

Dacă timpul ar putea șopti, cred că mereu ar flutura… „Unde mă căutați? Sunt mereu aici!„

🙂

If time could whisper, I believe it would flutter… „Where are you looking for me? I’m always here!„

Câmp, curte, culori… / Colors in the country (2.)

Aug3

“Life is a goddess in action. Let’s be worthy spectators!”
― Raheel Farooq

Sunt sigură că vă mai amintiți, așadar eu continui povestea…
…acelei zile luminoase de iulie, cu aproape o lună în urmă.

Pfiu… da’ știu că zboară, timpul vreau să spun. Adie puțin, atinge obrazul și dus a fost, lăsând în urmă…
câmp, curte, culori… curcubeu.

Dar cât de plăcut! Motăniță cel negru cred că deja e măricel. De-abia aștept să-l revăd… varianta de August, în curând.

:))

I’m sure you still remember, so I’ll go on with the story…
…of that bright day in July, almost a month ago now.

Uf… it does fly, really, time I mean. You can feel its breeze, it touches your cheek and it’s gone…
leaving behind… colors in the country.

But so lovely! The little black kitten must already be a little bigger. I can’t wait to see it… August version soon.

Cât despre Turuz, voilà, drăguț și pufos! Mai elegant ca oricând, privindu-mă candid în ochi… Orice fotografie cu el, o minune, privind în zare sau în aparat. Mda… mă bate un gând, poate o Categorie specială: Pur și simplu, Turuz.

🙂

As for Turuz, voilà, sweet and fluffy! More elegant than ever, looking me candidly in the eye… Any photo of him, a wonder, be it gazing into the distance or into the camera. Well… I’m thinking, maybe a special separate Category: Pure and simple, Turuz.

Plimbarea de atunci, Nikon în brațe, ei bine… plină de verde și zbor. Cărare pufoasă, raze de soare sclipindu-mi senin, ochi mirați privindu-mă luuung, în alb și negru…

…un loc ca un portal spre netimp și magie.

Ce-i drept, am ieșit puțin din timp atunci, zăbovind pe alee cu cer coborât în iarbă și frunze mătăsoase, de la un moment dat auzeam voci ca din eter… Nicooo, unde eeești?! Desigur, eu lăsasem cu mult în urmă pe-un colț de masă ceas, telefon, noțiunea timpului…

***

My walk back then, Nikon in hands, well… full of green and much flight. Soft silky alley, sun rays serenely showing the way, looong faces staring at me in wonder, and black and white…

…a place like a portal out of time, into magic.

To be honest, I must have lingered a lot on that alley with sky brightly clothing the grass and the leaves, at some point I even thought I heard voices… Nicooo, where are youuu?! Surely I had left everything behind on a table, watch, phone, track of time…

Încercam să surprind aripioare și zbor, aterizare, bâz bâz și antenuțe… ce mai, nu-i lucru ușor. Chiar te zvârle din timp și spațiu cu totul. Uiți să și respiri, nu cumva să miști floarea mai mult decât o face boarea, de-mi zboară minunata creatura cât colo… Hop țop, după ea, iarbă-n pantofi, păr în ochi, degete pe butoane… poate poate, un pic de noroc, doar așa ca al începătorului.

: )

I was trying to capture little wings and flight, landing, bee-ing and little antennas… well, well, not an easy task. Totally hurls you out of time and space, you forget to breathe for fear the flower might move more than just in the breeze, making the splendid creature fly away… Hop hop after it, grass in my shoes, hair in my eyes, fingers on the buttons… maybe a little bit of luck, beginner’s, surely.

“A truly happy person is one who can enjoy the scenery on a detour.”
― Gregory Benford, Shipstar

“Silence

It has a sound, a fullness.
It’s heavy with sigh of tree,
and space between breaths.
It’s ripe with pause between birdsong
and crash of surf.
It’s golden they say.
But no one tells us it’s addictive.”
― Angela Long