Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!
Cald de aproape aprilie atunci.
Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully…
Almost April warmth then.
“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.” ― Rainer Maria Rilke
Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.
Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie. Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…
…și cumva tainic regăsit.
But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again.
Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…
…somehow quietly lost and found.
“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.” ― Rainer Maria Rilke
Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.
A soft dance without beginning or end… only color and the melody of light.
doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…
just soft color and breeze through the whispering leaves, on a path made of time, of sky rhythm and rhyme rays caressing like fingers, a warm echo that lingers in the velvety air, through my heart and my hair…
“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being
“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer
La apus număr clipe. Secundă cu secundă le aliniez, aurii și pufoase, scânteind a timp și culoare. Și uneori le ating întrebător cu raze-n privire și urme de pași: „De unde veniți? Și-ncotro mergeți?!…”
„Șirag de aici și acum. Într-un mereu. Stele puzderie în umbra vântului. Peste tot, nicăieri, dans rece cald pe note de zare…”
Și clipele, perle minuscule, îmi răsar în inimă bătaie cu bătaie, puls liniștitor străbătut de lumină și vis.
At sunset I count moments. Second by second, I line them, golden and soft, sparkling of time and much color. And sometimes I touch them questioningly, rays in my eyes and traces of steps: „Where are you coming from? And where are you going?!…”
„String of here and now. Into a forever. Myriad stars in the shadow of the wind. Everywhere, nowhere, cold warm dance in horizon hues…”
And the moments, tiny pearls, wing into my heart beat after beat, soothing pulse of longing and light.
“SELF PORTRAIT: Throwing Armfuls of Air into the Air”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
“Light
That’s how I feel-
like the winter-fringed
breeze might scoop
me up into its wings,
fly
away with me trapped
in its feathered embrace.
I am a snowflake.
A wisp of eiderdown,
liberated
from gravity. My body
is light. Ephemeral.
My head is light.
I want to sway
beneath
the weight of air,
dizzy with thought.
Light filters through
my closed eyelids.
The sun,
chasing shadows,
tells me I’m not
afloat in dreams.”
― Ellen Hopkins
“Suppose I were to begin by saying that I had fallen in love with a color.”
― Maggie Nelson, Bluets
albastrul veghează moale întinderea vălurind de dincolo de aer, lumină și stuf…
„cobor trepte, întind strălucirea covor
împletită din umbre și raze
parfumate cu zbor…”
the blue lullingly watches over the expanse waving from beyond the air, the light and the reed… „I’m sending steps, I’m spreading a carpet of bright woven from rays and shadows
scented with flight…”
“Moments pass, lots and lots of them, with us holding on, it feels like for dear life, or maybe holding on to dear life.”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun
„239. But now you are talking as if love were a consolation. Simone Weil warned otherwise. “Love is not consolation,” she wrote. “It is light.”
240. All right then, let me try to rephrase. […] I aimed to be a student not of longing but of light.”
― Maggie Nelson, Bluets
“The ones who love your dark
are the only light you’ll ever need.”
― Jenim Dibie, The Calligraphy of God
Privim ceasul. Minutarul indică nordul, iar tic-tac-ul ne e puls. Inspirăm aceleași secunde.
Steaua Polară ne coboară în pași, iar anotimpurile țopăie pe lângă cărare. Culeg flori, râd, se zbenguie… se iau la întrecere cu fulgii, cu picurii de ploaie. Sar peste zile.
Noi le strigăm… Potoliți-vă, intrăm în pădurea de stele! Fiți atente pe unde pășiți, să nu striviți Luna! Urmăm Calea Lactee și… am ajuns. Lumina felinarului ne va colora întunericul. La fel și cometele.
Dimineața ne va întâmpina în prag de curcubeu și ne va săruta roz violet pe frunte, iar noi o vom îmbrățișa strâns. Va mirosi a căldură de aștri și a raze abia trezite din somn.
Vom fi acasă.
(rânduri gânduri inspirate minunat de citatul de mai jos)
We look at the watch. The minute hand points north, its tick-tack is our pulse. We breathe in the same seconds.
The North Star descends in our steps, and the seasons frolic along the path. They pick flowers, laugh, prance around with the snowflakes, the raindrops. They jump over days.
We breeze at them… Calm down, we are entering the forest of stars! Just watch your way, don’t step on the Moon! We are following the Milky Way and… we’re there. Our lamplight will color the darkness. And so will comets’ tails.
Morning will welcome us down the rainbow, laying a purple pink kiss on our foreheads, and we’ll hug her tight. It will smell of warm planets, and rays having just woken up.
We’ll be home.
(thoughts and notes inspired by the lovely quote below)
“I felt like I was riding into infinity, and soon I forgot I existed as the sky surrounded us in a blanket of stars, constellations the texture of slushies, swirling blue and violet and gold. I was swallowed by the universe, riding on a white horse in a midnight dream…” ― Aishabella Sheikh, Entwined
O iarnă de basm, un decembrie de poveste… după cum punem uneori anotimpul înghețat în cuvinte, poate nu mai este mult până ce albul catifelat, rece dar minunat, va acoperi totul. Și poate, între timp, îl îmbiem cu un pic de joacă și voce de catifea. Oana Sârbu chiar are o voce de zână!
Și asta doar până la primele globuri și ornamente de sezon. 🙂 Îmi amintesc în copilărie… patinele, oamenii de zăpadă, mirosul de portocale și brad, cărțile cu povești…
Acum, violetele de Parma au înflorit, atât de pline de culoare și cald, și multe sclipiri minunate în lumina unei dimineți jucăușe de decembrie. O atmosferă de basm pentru o iarnă de poveste… cu sau fără nea.
Winter Wonderland, a fairy-tale December… the way we call the frosty season, maybe it won’t be long until everything will be covered in the velvety blanket of white, cold but bright. And maybe, in the meantime, we can put on display a cute little sample of playfulness, accompanied by a velvety voice. Oana Sârbu is such a lovely artist, she does have the voice of a fairy! The title of the song is „Fairytale World”.
And all this just until the first season decorations. 🙂 I remember childhood years… the skates, the snowmen, the smell of fir-tree and oranges, the fairy tale books…
Now, the Parma violets are in bloom, so much color and warmth, and full of sweet sparkles, so true, in the playful December air. A fairy-tale time for a fairy-tale winter… with or without snow.
“Forever is hidden in a moment.” ― Jenim Dibie, The Calligraphy of God
Timpul se rotea, spart în secunde. Clipele, ca niște copii, m-au luat dulce de mână alergând repede repede… spre fărâme secrete de după-amiază, așteptându-ne cald printre pini.
O splendoare! Aerul… albastru, asortat cu mult verde și galben-auriu. Și… piatră albă.
Locul mi-a îmbrățișat privirea, iar minutele păreau că se învârt ca-ntr-un cerc infinit, legănându-mi ușor gândurile. Astăzi îl dura pe mâine, îmbrățișându-l pe ieri.
Plutire moale în lumină de catifea…
***
Time was spinning, broken into seconds. Moments, like sweet playful kids, took me by the hand running towards hidden afternoon crumbs, waiting for us warmly under the pines.
Such a marvel! The air was blue, pierced by green and golden yellow. And… white stone.
The place softly embraced my gaze, and the minutes seemed to revolve like an infinite circle, gently caressing my thoughts. Today was grooming tomorrow, embracing yesterday.
Smooth sway in velvety light…
La un moment dat am ridicat privirea și-am zărit conurile! Verdele acelor parcă voia să le-ascundă. Și mă gândesc, locul ăsta are de toate,
…marea și cerul cu albastrul ca de dincolo, verdele viu și ramurile mlădioase, adierea îmbibată în soare… și nuanțe fel de fel, îmbinate moale, dansând cu razele.
Leagănul… mi-a plăcut tare mult! Dădea o senzație de culoare și vis. De multă liniște.
***
At some point I raised my eyes and I saw the pine cones! That green was almost keeping them from curious looks. And I’m thinking… this place has it all,
…the sea and the sky, bluer than ever, the lively green and lovely pine branches, the breeze tasting like sun and… hues and hues, delicately entangled, dancing with the rays.
The rope swing... I loved it! It gave the sensation of color and dream. And much silence.
Orizontul… tot acolo, neschimbat și totuși altul. Priveam întrebându-mă unde se termină întinderea și unde încep eu. Înaltul acela nesfârșit nu m-a ajutat să aflu. Deși, în așa magie… te pierzi și te regăsești.
Zarea arunca cu strălucire, alungea elegant umbrele, lumina chipul…
***
The horizon…still there, unchanged but different. I was gazing, wondering where the expanse ends and I begin. But that unending high couldn’t help me decipher the mystery. Though, sunk in such magic… you lose yourself entirely, only to find yourself again.
The skyline was pouring shine, casting elegant shadows, lighting up my face…
O după amiază de mult alb… secundele, ca topite în soare dar încremenite în aer.
Alb era timpul, și tot albă strălucirea lui, a clipelor zbor.
Albe petalele povestind cu nisipul și pietrele străjuindplimbarea liniștită…
…de mână cu întotdeauna.
***
An afternoon of much white… the seconds, like melted in the sun but frozen still in the air.
White was the time, and white was its glow, its moments of flight.
White were the petals whispering so close to the sand, and the stones guarding the quiet walk…
… holding forever by the hand.
Dacă timpul ar putea șopti, cred că mereu ar flutura… „Unde mă căutați? Sunt mereu aici!„
🙂
If time could whisper, I believe it would flutter… „Where are you looking for me? I’m always here!„
