Amestec amintire…/ Memory mix

 

“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde

 

Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.

Ce e timpul?

 

Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.

What is time?

 

Ce poate fi…

Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?

Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…

Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…

Dar joaca? Divina joacă…

 

 

What can it be…

What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?

What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…

What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…

And how about playfulness? Divine playfulness…   

 

 

Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.

Iar eu…

 

And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.

And I…

 

Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…

…în amestec amintire.

 

I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…

…in a memory mix. 

 

 

 

Între mereu și întotdeauna…/ In between always and forever

 

 

In between,
Time wearing my steps
Barefoot, I feel the velvety touch
Of one hundred rooms
The air so old
Almost brown,
The feeling of being caught in an old sepia photograph…

I don’t know who I am
Or whether I am in my own dream

With the stars
Through airy rooms,
Mind magically lit by starlight
Dreaming of doors
Of windows
In between always and forever…

 

~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…

Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis

Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Ferestre
Între mereu și întotdeauna…

 

~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020

 

Nic💫le

 

 

Refrene…/ Refrains

“But you can’t invent things like time,”Violet said.
„You can invent things like automatic popcorn poppers.
You can invent things like steam-powered window washers.
But you can’t invent more time.”
― Lemony Snicket, The Wide Window

 

De s-ar întoarce timpul
și cele efemere
și-ar dărui secundei
o boare de speranță,

culori și umbre, soare
și zâmbete și stele
ar regăsi cărarea
și-ar ocroti balanța

De s-ar rosti refrene
cu vară în cuvinte
și litere petale
din flori de amintire

din strofe adăpost
s-ar scrie legăminte,
iar din senin și clipe
ar înflori iubire

 

If ruthless time returned,
its cold fleeting steps
to give its passing seconds
a shimmering of shine,

colors and shadows, rays
and smiles and the stars
would find a way again
recalling their line

If minutes spoke refrains
of summer in the words
and letters made of petals
from flowers in the air,

from stanzas like a shelter
there will arise deep vows,
and from the precious moments
unique divine sweet care

 

Aceasta este postarea cu numărul 601 pe blog, și… ei bine, sclipesc minunat zilele astea, umbrele cald colorate parcă încercând să-și ia zborul spre cerul încă albastru de toamnă. Sper că v-au plăcut. Zile frumoase vă doresc!

 

🙂

This being the 601st post on my blog, I thought (or felt) that… well, cute colorful umbrellas trying to escape into the blue autumn sky here would be a nice thing to share. I hope you enjoy it. Wishing you lovely autumn or spring days ahead!

Nic💜le

 

 

 

Vis și Vesel…/ Dream & Dare

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Trece timpul. Fuge, zboară… ni se topește printre zâmbete și ploi. Ne alintă sau ne ceartă, cărarea ne e plină de dor. De frumos și de bine, de soare și flori, de cuvinte și regăsiri. Dar primăverile ne sunt parcă prea scurte, verile prea calde, prea vis, toamnele prea aurii și adânci…

Iernile, prea reci.

 

Time passes by. It unwinds, it flies… it melts all through our smiles and raindrops. It caresses or it scolds us, our pathway… so full of longing. For beauty and goodness, sun rays and flowers, for words and arrivals. But our springs perhaps seem too short, our summers too hot, too dreamy, our autumns too golden and deep…

Our winters, too cold.

 

Și totuși pașii ne duc înainte mereu. Culoare și nuanțe. Ne conduc… ca pe niște copii. Acolo unde știu ei bine că trebuie să ajungem. Să fim. În colțul acela de viață, partea aceea de zi, în palmele acelui gând…

În brațele acelui surâs…

 

Still, our steps take us always ahead, color and hues. They lead us… like children. Right there, where only they know so well that we have to tread. To be. In that corner of life, that part of the day, in the palms of that thought…

The arms of that smile…

 

Vis și Vesel mereu luminează. Au acel aer… parcă torc, sau veghează. Și mereu zâmbesc, a joc și a cald. De petale, de tulpini și ramuri radioase rotind spre albastru.

De senin și aproape.

 

Dream and Dare always shine. They have that air… like they purr, they protect. And they always feel playful and warm. Just like petals and trees, their beaming stems and branches whirling amazingly into the blue.

Into the calm and the closeness.

 

Vis și Vesel luminează mereu aprins. A vis… și a vesel și viu.

 

✨

Dream and Dare always shine sweet. Like a dear daring dream.  

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nic🐾le

 

 

Aliterații de mijloc de mai…/ Mid May alliterations

 

“How different every hour is from the one before!”
― Marty Rubin

 

Voal alb în valuri ca o vrajă vie de verde vălurind a vară și vis…

Și da, apoi pașii mei săptămâna asta, târcoale exploziei evadate din timp, încercând s-o cuprindă, s-o surprindă…

..să desprindă ca o perdea de pe suprafața timpului, tăcerea, căldura și să le dea o formă palpabilă.

 

 

White wavy veil like a wizard’s whisper alive over the wind’s wild wishes…

And yes, then my steps this week circling the timeless burst, trying to encompass it, enfold it…

…unfold from it, like a curtain unveiling the surface of time, its stillness, its warmth, giving them voice.

 

de castan candelabre în floare, sau bulgări albi ca zăpada zâmbind zănatec…

 

of chestnut chandeliers in beautiful bloom, or white wonder as snow smiling surreally…

 

Să le prindă esență de lumină și cer, să fabrice poate o nouă dimensiune. O coordonată atemporală și zbor. Din albastru departe împletit cu sclipiri mii de azi, acum, aici…

 

 

To catch them at their core, of light and sky, perhaps to conceive a new dimension. Brand new coordinates, forever and flight. From a far away blue out there interwoven with gorgeous globs of today, here, now…

 

Și puțin liliac lucind ludic, strecurat stingher printre sclipiri magice de mijloc de mai.

 

And a bit of lucky lilac, lighting my path lovingly luminous among mid May’s mystery moments.

 

Nic💚le

 

 

Regat…/ Kingdom

 

“There is
By my leaning over the precipice
Of your presence and your absence in hopeless fusion
My finding the secret
Of loving you
Always for the first time”
― André Breton

 

Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…

Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri,
curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri

Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri

Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin

Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori

Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec

Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…

La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu

 

We radiate a kingdom off each other
of sun that smiles rainbows to the sea,
with rays that lay warm alleys to the moon
a blue and yellow ever winding odyssey…

We are both fate and longing to each other,
a scales that weighs long hours in the skies,
soon-coming moments that shimmer rather
than older seconds that just wear a new guise

The ballads and the chants are all our flight,
each other’s hymn in hazy verse and rhyme,
my piece of heaven and my dream at night
I share them with you, breathing their chime

A castle made of shadows clad in sighs,
whispers of thought and soft becoming, where we live,
with gates like mirrors shining northern skies,
a path and shelter to a stranger, that we give

The rooms hide burning miracles inside,
like gems so rich in colorful deep shades,
sparkling so fine like small unfastened windows
touched softly by forgotten rays

Gardens and meadows lure us far away,
petal and pollen are we, so homely, to each other
in purely balsamic hues and royal sway
and every blade of grass feels like a brother 

We are each other’s kingly chance and cheer
sifting with care dear mornings, tender nights,
warping time’s spine sublime, without fear,
feasting on pure winter and spring whites…

On the horizon our realm touches smoothly
a warm infinity, so yours and so mine,
as skylines nobly echo beyond doubt
a land kept close and holy like a shrine

 

Nic💓le

 

 

Revedere foto 2018…/ Lens-Artists Photo Challenge #26: Photo Review 2018

 

“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.”
― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player

 

Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.

O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…

Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.

Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.

Lumi!

Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.

 

 

What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive.  A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.

A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…

These days I reviewed  all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.

Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.

Worlds!

And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.

 

***

La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.

 

At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.

 

Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.

Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.

 

 

And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.

The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.

 

Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.

 

😊😊

March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer. 

 

… apoi lalele fabuloase…

 

...then fabulous tulips…

 

…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!

Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.

 

😊

… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!

And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.

 

Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.

 

Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.

 

Marea Neagră în august…

 

The Black Sea in August…

 

Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!

 

September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again! 

 

Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.

 

November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.

 

Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…

Să aveți un ianuarie 2019 de vis!

 

 

This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…

for Lens-Artists Weekly Photo Challenge #26: Photographic Review of 2018

Wishing you a lovely January 2019!

 

 

Nic📷le

 

 

Cute Quotograph… and geranium moments

 

 

În inima timpului
este lumină…

e liniște,
stele,
mirare senină

zile zboară
minute coboară…

vârsta vremii,
schimbare
deplină

nuanța clipelor
rază divină

 

At the heart of time
there is light…

there is silence,
stars’
clear sight

days go by
minutes die…

aeons age,
change, 
petals’ flight

moments’ colors
rays beyond bright…

 

Provocare… trecătoare, săptămâna asta,

 

Thought-provoking challenge this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 113 – Age

 

Nic💖le

 

 

 

Spring Q-graph… and hesitant March moments

 

 

Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.

 

Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.

 

“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke

 

Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.

 

But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.

 

“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke

 

Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.

 

Nic⛅le

 

 

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le