“How different every hour is from the one before!” ― Marty Rubin
Voal alb în valuri ca o vrajă vie de verde vălurind a vară și vis…
Și da, apoi pașii mei săptămâna asta, târcoale exploziei evadate din timp, încercând s-o cuprindă, s-o surprindă…
..să desprindă ca o perdea de pe suprafața timpului, tăcerea, căldura și să le dea o formă palpabilă.
White wavy veil like a wizard’s whisper alive over the wind’s wild wishes…
And yes, then my steps this weekcircling the timeless burst, trying to encompass it, enfold it…
…unfold from it, like a curtain unveiling the surface of time, its stillness, its warmth, giving them voice.
de castan candelabre în floare, sau bulgări albi ca zăpada zâmbind zănatec…
of chestnut chandeliers in beautiful bloom, or white wonder as snow smiling surreally…
Să le prindă esență de lumină și cer, să fabrice poate o nouă dimensiune. O coordonată atemporală și zbor. Din albastru departe împletit cu sclipiri mii de azi, acum, aici…
To catch them at their core, of light and sky, perhaps to conceive a new dimension. Brand new coordinates, forever and flight. From a far away blue out there interwoven with gorgeous globs of today, here, now…
Și puțin liliac lucind ludic, strecurat stingher printre sclipiri magice de mijloc de mai.
And a bit of lucky lilac, lighting my path lovingly luminous among mid May’s mystery moments.
“There is By my leaning over the precipice Of your presence and your absence in hopeless fusion My finding the secret Of loving you Always for the first time” ― André Breton
Ne suntem unul altuia regat
de soare zâmbind zării curcubee,
cu raze întinzând cărare lunii
și galbenă albastră odisee…
Ne suntem și destin și căutare,
balanță măsurând prin ceruri ceasuri, curând-uri strălucind a alinare
sau clipe înverzind popasuri
Baladele și dorurile toate
ne suntem, imn cu vers divin de nouri,
bucata mea de rai și miez de noapte
le-mpart cu tine, respirând ecouri
Castel de umbre îmbrăcat în șoapte
de gând și devenire, locuim,
cu porți oglinzi de stele miazănoapte,
cărare și-adăpost de pas străin
Odăile ascund miracole aprinse
ca nestematele bogate în culori,
sclipind aievea ca ferestrele atinse
de raze coborâte dinspre sori
Grădini și pajiști ne îmbie moale,
petală și polen curat ne suntem,
în nuanțe pur balsamice, regale,
iar orice fir de iarbă, dulce cântec
Ne suntem întâmplare și tain
cernând cu grijă dimineți și seară,
curbând coloana timpului hain,
hrănindu-ne cu ierni și primăvară…
La orizont tărâmul ni se-atinge
cu infinitul cald, al tău și-al meu,
căci firmamentul rege se răsfrânge
ținut în suflet limpede mereu
We radiate a kingdom off each other of sun that smiles rainbows to the sea, with rays that lay warm alleys to the moon a blue and yellow ever winding odyssey…
We are both fate and longing to each other, a scales that weighs long hours in the skies, soon-coming moments that shimmer rather than older seconds that just wear a new guise
The ballads and the chants are all our flight, each other’s hymn in hazy verse and rhyme, mypiece of heaven and my dream at night I share them with you, breathing their chime
A castle made of shadows clad in sighs, whispers of thought and soft becoming, where we live, with gates like mirrors shining northern skies, a path and shelter to a stranger, that we give
The rooms hide burning miracles inside, like gems so rich in colorful deep shades, sparkling so fine like small unfastened windows touched softly by forgotten rays
Gardens and meadows lure us far away, petal and pollen are we, so homely, to each other in purely balsamic hues and royal sway and every blade of grass feels like a brother
We are each other’s kingly chance and cheer sifting with care dear mornings, tender nights, warping time’s spine sublime, without fear, feasting on pure winter and spring whites…
On the horizon our realm touches smoothly a warm infinity, so yours and so mine, as skylines nobly echo beyond doubt a land kept close and holy like a shrine
“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.” ― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player
Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.
O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…
Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.
Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.
Lumi!
Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.
What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive. A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.
A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…
These days I reviewed all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.
Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.
Worlds!
And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.
***
La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.
At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.
Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.
Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.
And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.
The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.
Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.
😊😊
March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer.
… apoi lalele fabuloase…
...then fabulous tulips…
…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!
Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.
😊
… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!
And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.
Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.
Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.
Marea Neagră în august…
The Black Sea in August…
Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!
September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again!
Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.
November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.
Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…
Să aveți un ianuarie 2019 de vis!
This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…
Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!
Cald de aproape aprilie atunci.
Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully…
Almost April warmth then.
“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.” ― Rainer Maria Rilke
Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.
Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie. Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…
…și cumva tainic regăsit.
But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again.
Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…
…somehow quietly lost and found.
“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.” ― Rainer Maria Rilke
Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.
A soft dance without beginning or end… only color and the melody of light.
doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…
just soft color and breeze through the whispering leaves, on a path made of time, of sky rhythm and rhyme rays caressing like fingers, a warm echo that lingers in the velvety air, through my heart and my hair…
“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being
“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer
