Arhive etichetă | time

Revedere foto 2018…/ Lens-Artists Photo Challenge #26: Photo Review 2018

 

“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.”
― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player

 

Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.

O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…

Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.

Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.

Lumi!

Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.

 

 

What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive.  A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.

A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…

These days I reviewed  all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.

Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.

Worlds!

And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.

 

***

La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.

 

At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.

 

Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.

Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.

 

 

And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.

The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.

 

Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.

 

😊😊

March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer. 

 

… apoi lalele fabuloase…

 

...then fabulous tulips…

 

…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!

Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.

 

😊

… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!

And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.

 

Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.

 

Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.

 

Marea Neagră în august…

 

The Black Sea in August…

 

Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!

 

September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again! 

 

Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.

 

November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.

 

Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…

Să aveți un ianuarie 2019 de vis!

 

 

This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…

for Lens-Artists Weekly Photo Challenge #26: Photographic Review of 2018

Wishing you a lovely January 2019!

 

 

Nic📷le

 

 

Cute Quotograph… and geranium moments

 

 

În inima timpului
este lumină…

e liniște,
stele,
mirare senină

zile zboară
minute coboară…

vârsta vremii,
schimbare
deplină

nuanța clipelor
rază divină

 

At the heart of time
there is light…

there is silence,
stars’
clear sight

days go by
minutes die…

aeons age,
change, 
petals’ flight

moments’ colors
rays beyond bright…

 

Provocare… trecătoare, săptămâna asta,

 

Thought-provoking challenge this week on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 113 – Age

 

Nic💖le

 

 

 

Spring Q-graph… and hesitant March moments

 

 

Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.

 

Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.

 

“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke

 

Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.

 

But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.

 

“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke

 

Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.

 

Nic⛅le

 

 

Winter Quotograph… and soothing silence

 

 

Liniște caldă între secunde,
stropii de timp
picurând
înserare…

în ochi pune
întrebare din soare,
iar în aer…

tăcerea răspunde

 

Soothing silence sipping from skies
drops of time
dripping
through dusk…

in my eyes 
soft questions they ask,
in the air…

low quiet replies

 

Pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe WordPress Daily Post – Silence

 

For The WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Silence.

 

 

Nic⛅le

 

 

 

 

Spring Quotograph… softness, color and time

 

 

Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.

 

A soft dance without beginning or end… only color and  the melody of  light.

 

doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…

 

just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…

 

“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being

 

“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
Diana Palmer

 

Winter Quotograph… and reed air and light

 

kissing the air

 

La apus număr clipe. Secundă cu secundă le aliniez, aurii și pufoase, scânteind a timp și culoare. Și uneori le ating întrebător cu raze-n privire și urme de pași: „De unde veniți? Și-ncotro mergeți?!…”

„Șirag de aici și acum. Într-un mereu. Stele puzderie în umbra vântului. Peste tot, nicăieri, dans rece cald pe note de zare…”

Și clipele, perle minuscule, îmi răsar în inimă bătaie cu bătaie, puls liniștitor străbătut de  lumină și vis.

 

At sunset I count moments. Second by second, I line them, golden and soft, sparkling of time and much color. And sometimes I touch them questioningly, rays in my eyes and traces of steps: „Where are you coming from? And where are you going?!…”

„String of here and now. Into a forever. Myriad stars in the shadow of the wind. Everywhere, nowhere, cold warm dance in horizon hues…”

And the moments, tiny pearls, wing into my heart beat after beat, soothing pulse of longing and light.

 

“SELF PORTRAIT: Throwing Armfuls of Air into the Air”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

“Light
That’s how I feel-
like the winter-fringed
breeze might scoop
me up into its wings,

fly
away with me trapped
in its feathered embrace.
I am a snowflake.
A wisp of eiderdown,

liberated
from gravity. My body
is light. Ephemeral.
My head is light.
I want to sway

beneath
the weight of air,
dizzy with thought.
Light filters through
my closed eyelids.

The sun,
chasing shadows,
tells me I’m not
afloat in dreams.”
Ellen Hopkins

 

“Suppose I were to begin by saying that I had fallen in love with a color.”
Maggie Nelson, Bluets

 

albastrul veghează moale întinderea vălurind de dincolo de aer, lumină și stuf…
„cobor trepte, întind strălucirea covor
împletită din umbre și raze
parfumate cu zbor…”

 

the blue lullingly watches  over the  expanse waving from beyond the air, the light and the reed…
„I’m sending steps, I’m spreading a carpet of bright
woven from rays and shadows
scented with flight…”

 

“Moments pass, lots and lots of them, with us holding on, it feels like for dear life, or maybe holding on to dear life.”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„239. But now you are talking as if love were a consolation. Simone Weil warned otherwise. “Love is not consolation,” she wrote. “It is light.”
240. All right then, let me try to rephrase. […] I aimed to be a student not of longing but of light.”
Maggie Nelson, Bluets

 

Respirăm timp…/ Breathing time

 

“The ones who love your dark
are the only light you’ll ever need.”
Jenim Dibie, The Calligraphy of God

 

Privim ceasul. Minutarul indică nordul, iar tic-tac-ul ne e puls. Inspirăm aceleași secunde.

Steaua Polară ne coboară în pași, iar anotimpurile țopăie pe lângă cărare. Culeg flori, râd, se zbenguie… se iau la întrecere cu fulgii, cu picurii de ploaie. Sar peste zile.

Noi le strigăm… Potoliți-vă, intrăm în pădurea de stele! Fiți atente pe unde pășiți, să nu striviți Luna! Urmăm Calea Lactee și… am ajuns. Lumina felinarului ne va colora întunericul. La fel și cometele.

Dimineața ne va întâmpina în prag de curcubeu și ne va săruta roz violet pe frunte, iar noi o vom îmbrățișa strâns. Va mirosi a căldură de aștri și a raze abia trezite din somn.

Vom fi acasă.

(rânduri gânduri inspirate minunat de citatul de mai jos)

 

We look at the watch. The minute hand points north, its tick-tack is our pulse. We breathe in the same seconds.

The North  Star descends in our steps, and the seasons frolic along the path. They pick flowers, laugh, prance around  with the snowflakes, the raindrops. They jump over days.

We breeze at them… Calm down, we are entering the forest of stars! Just watch your way, don’t step on the Moon! We are following the Milky Way and… we’re there. Our lamplight will color the darkness. And so will comets’ tails.

Morning will welcome us down the rainbow, laying a purple pink kiss on our foreheads, and we’ll hug her tight. It will smell of warm planets, and rays having just woken up.

We’ll be home.

(thoughts and notes inspired by the lovely quote below)

 

“I felt like I was riding into infinity, and soon I forgot I existed as the sky surrounded us in a blanket of stars, constellations the texture of slushies, swirling blue and violet and gold. I was swallowed by the universe, riding on a white horse in a midnight dream…” ― Aishabella Sheikh, Entwined

 

 

Cute Quotograph… and playful December air

 

 

sunny side up

 

O iarnă de basm, un decembrie de poveste… după cum punem uneori anotimpul înghețat în cuvinte, poate nu mai este mult până ce albul catifelat, rece dar minunat, va acoperi totul. Și poate, între timp, îl îmbiem cu un pic de joacă și voce de catifea. Oana Sârbu chiar are o voce de zână!

Și asta doar până la primele globuri și ornamente de sezon. 🙂 Îmi amintesc în copilărie… patinele, oamenii de zăpadă, mirosul de portocale și brad, cărțile cu povești…

Acum, violetele de Parma au înflorit, atât de pline de culoare și cald, și multe sclipiri minunate în lumina unei dimineți jucăușe de decembrie. O atmosferă de basm pentru o iarnă de poveste… cu sau fără nea.

 

Winter Wonderland, a fairy-tale December… the way we call the frosty season, maybe it won’t be long until everything will be covered in the velvety blanket of white, cold but bright. And maybe, in the meantime, we can put on display a cute little sample of playfulness, accompanied by a velvety voice. Oana Sârbu is such a lovely artist, she does have the voice of a fairy! The title of the song is „Fairytale World”.

And all this just until the first season decorations. 🙂  I remember childhood years… the skates, the snowmen, the smell of fir-tree and oranges, the fairy tale books…  

Now, the Parma violets are in bloom, so much color and warmth, and  full of sweet sparkles, so true, in the playful December air.  A fairy-tale time for a fairy-tale winter… with or without snow.

De mână cu timpul…/ Taking forever by the hand

 

“Forever is hidden in a moment.”
― Jenim Dibie, The Calligraphy of God

always now

Timpul se rotea, spart în secunde. Clipele, ca niște copii, m-au luat dulce de mână alergând repede repede… spre fărâme secrete de după-amiază, așteptându-ne cald printre pini.

O splendoare! Aerul… albastru, asortat cu mult verde și galben-auriu. Și… piatră albă.

Locul mi-a îmbrățișat privirea, iar minutele păreau că se învârt ca-ntr-un cerc infinit, legănându-mi ușor gândurile. Astăzi îl dura pe mâine, îmbrățișându-l pe ieri.

Plutire moale în lumină de catifea…

***

Time was spinning, broken into seconds. Moments, like sweet playful kids, took me by the hand running towards hidden afternoon crumbs, waiting for us warmly under the pines.

Such a marvel! The air was blue, pierced by green and golden yellow. And… white stone.

The place softly embraced my gaze, and the minutes seemed to revolve like an infinite circle, gently caressing my thoughts. Today was grooming tomorrow, embracing yesterday.

Smooth sway in velvety light…

 

La un moment dat am ridicat privirea și-am zărit conurile! Verdele acelor parcă voia să le-ascundă. Și mă gândesc, locul ăsta are de toate,

…marea și cerul cu albastrul ca de dincolo, verdele viu și ramurile mlădioase, adierea îmbibată în soare… și nuanțe fel de fel, îmbinate moale, dansând cu razele.

Leagănul… mi-a plăcut tare mult! Dădea o senzație de culoare și vis. De multă liniște.

***

At some point I raised my eyes and I saw the pine cones! That green was almost keeping them from curious looks. And I’m thinking… this place has it all,

…the sea and the sky, bluer than ever, the lively green and lovely pine branches, the breeze tasting like sun and… hues and hues, delicately entangled, dancing with the rays.

The rope swing... I loved it! It gave the sensation of color and dream. And much silence.

 

Orizontul… tot acolo, neschimbat și totuși altul. Priveam întrebându-mă unde se termină întinderea și unde încep eu. Înaltul acela nesfârșit nu m-a ajutat să aflu. Deși, în așa magie… te pierzi și te regăsești.

Zarea arunca cu strălucire, alungea elegant umbrele, lumina chipul…

***

The horizon… still there, unchanged but different. I was gazing, wondering where the expanse ends and I begin. But that unending high couldn’t help me decipher the mystery. Though, sunk in such magic… you lose yourself entirely, only to find yourself again.

The skyline was pouring shine, casting elegant shadows, lighting up my face…

 

O după amiază de mult alb… secundele, ca topite în soare dar încremenite în aer.
Alb era timpul, și tot albă strălucirea lui, a clipelor zbor.
Albe petalele povestind cu nisipul și pietrele străjuind plimbarea liniștită…

…de mână cu întotdeauna.

***

An afternoon of much white… the seconds,  like melted in the sun but frozen still in the air.
White was the time, and white was its glow, its moments of flight.
White were the petals whispering  so close to the sand, and the stones guarding the quiet walk…

… holding forever by the hand.

 

Dacă timpul ar putea șopti, cred că mereu ar flutura… „Unde mă căutați? Sunt mereu aici!

🙂

If time could whisper, I believe it would flutter… „Where are you looking for me? I’m always here!

 

Câmp, curte, culori… / Colors in the country (2.)

 

“Life is a goddess in action. Let’s be worthy spectators!”
Raheel Farooq

 

Sunt sigură că vă mai amintiți, așadar eu continui povestea…
…acelei zile luminoase de iulie, cu aproape o lună în urmă.

Pfiu… da’ știu că zboară, timpul vreau să spun. Adie puțin, atinge obrazul și dus a fost, lăsând în urmă…
câmp, curte, culori… curcubeu.

Dar cât de plăcut! Motăniță cel negru cred că deja e măricel. De-abia aștept să-l revăd… varianta de August, în curând.

:))

I’m sure you still remember, so I’ll go on with the story…
…of that bright day in July, almost a month ago now.

Uf… it does fly, really, time I mean. You can feel its breeze, it touches your cheek and it’s gone…
leaving behind… colors in the country.

But so lovely! The little black kitten must already be a little bigger. I can’t wait to see it… August version soon.

 

Cât despre Turuz, voilà, drăguț și pufos! Mai elegant ca oricând, privindu-mă candid în ochi… Orice fotografie cu el, o minune, privind în zare sau în aparat. Mda… mă bate un gând, poate o Categorie specială: Pur și simplu, Turuz.

🙂

As for Turuz, voilà, sweet and fluffy! More elegant than ever, looking me candidly in the eye… Any photo of him, a wonder, be it gazing into the distance or into the camera. Well… I’m thinking, maybe a special separate Category: Pure and simple, Turuz.

 

Plimbarea de atunci, Nikon în brațe, ei bine… plină de verde și zbor. Cărare pufoasă, raze de soare sclipindu-mi senin, ochi mirați privindu-mă luuung, în alb și negru…

…un loc ca un portal spre netimp și magie.

Ce-i drept, am ieșit puțin din timp atunci, zăbovind pe alee cu cer coborât în iarbă și frunze mătăsoase, de la un moment dat auzeam voci ca din eter… Nicooo, unde eeești?! Desigur, eu lăsasem cu mult în urmă pe-un colț de masă ceas, telefon, noțiunea timpului…

***

My walk back then, Nikon in hands, well… full of green and much flight. Soft silky alley, sun rays serenely showing the way, looong faces staring at me in wonder, and black and white…

…a place like a portal out of time, into magic.

To be honest, I must have lingered a lot on that alley with sky brightly clothing the grass and the leaves, at some point I even thought I heard voices… Nicooo, where are youuu?!  Surely I had left everything behind on a table, watch, phone, track of time…

 

Încercam să surprind aripioare și zbor, aterizare, bâz bâz și antenuțe… ce mai, nu-i lucru ușor. Chiar te zvârle din timp și spațiu cu totul. Uiți să și respiri, nu cumva să miști floarea mai mult decât o face boarea, de-mi zboară minunata creatura cât colo… Hop țop, după ea, iarbă-n pantofi, păr în ochi, degete pe butoane… poate poate, un pic de noroc, doar așa ca al începătorului.

: )

I was trying to capture little wings and flight, landing, bee-ing and little antennas… well, well, not an easy task. Totally hurls you out of time and space, you forget to breathe for fear the flower might move more than just in the breeze, making the splendid creature fly away… Hop hop after it, grass in my shoes, hair in my eyes, fingers on the buttons… maybe a little bit of luck, beginner’s, surely.

 

“A truly happy person is one who can enjoy the scenery on a detour.”
Gregory Benford, Shipstar

 

“Silence

It has a sound, a fullness.
It’s heavy with sigh of tree,
and space between breaths.
It’s ripe with pause between birdsong
and crash of surf.
It’s golden they say.
But no one tells us it’s addictive.”
Angela Long

 

Și iar, dacă vă reamintiți, aveam noi acolo un mic meci colorat, bine jucat…

…ce mai rostogol,
când mai miauuu, când mai domol, pe mocheta de verde… două pufoșenii dragi.

:))

And again, if you remember, the little colorful game, so cutely played…

…some roll and twirl,
here a meow, and there a whirl, on the carpet of green… two dear fluffy delights.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Și…
câteva petale, raze, umbre… și roz.

***

A few lovely petals, rays… and darkish pink.

dusk is dawning

 

Iar seara… după o zi cu de toate, luna s-a ivit parcă stingher, abia șoptind…

Noapte bună și vise plăcute!

***

And then, early evening, the moon whispering softly…

Good night and sweet dreams!