se coc cireșele în lume
cireșii roz parcă-s în spume
alei, arcade, nuanțe de cald
pierdute pe fundal smarald
cu muguri mici, mai deși, mai rari,
cu flori pufoase, alb-roz miri solari,
ai vrea să poți să le cuprinzi
în suflet cumva să ți le-aprinzi
ca un buchet de roz tinerețe
de o nespusă frumusețe…
privind pierdut cea roz lumină
presimți cireașa din tulpină
urcând în mugur și în floare
furând dulceața de la soare,
iar perfecțiunea de regină
din viu pământ și rădăcină…
și înțelegi de ce admiri
cireșii roz ca niște miri
între pământ și cer senin
același blând și cald destin
cu pașii pe pământ pășind
și fruntea sus pe cer lucind
așa cireșele se coc
oprind cer și pământ în loc…
- cireșii
