Arhive etichetă | turquoise

Aproapele din depărtări…/ Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels

 

 

Albastrul depărtărilor… și al valurilor… și al dorului de meleaguri însorite.

Este albastrul călătoriilor mele de vacanță. Iar dacă printre ieșirile de vară la mare peste hotare au fost și  Turcia sau Bulgaria sau Spania mai recent, totuși vacanțele în Grecia, și în special insulele grecești, au fost și rămas… regine!

Prima insulă grecească pe care am pus piciorul a fost Skiathos, în 2006, însă doar pentru o zi, o excursie croazieră. Așa-zisul periplu la doi ani în insule a început abia în 2012, cu Santorini, urmat de Zakynthos în 2014 și-apoi Thassos în 2016.

Uneori, da, îmi doresc mult să putem da minunea asta inefabilă de timp frumușel înapoi, selectiv cumva, să mă mai pot transporta câte puțin în acele momente. Acele veri. Poate să mă bucur mai mult. Sau mai altfel. Să fac poze mai bune. Sau să inspir, să admir mai bine… clipele, albastrul, aproapele din depărtări.

 

 

The blue of the horizons… of the waves… of the longing for sunny shores.

It is the blue of my holiday travels. And if among the summer vacations spent abroad were also Turkey, and Bulgaria or Spain more recently, still, the holidays in Greece, and especially the Greek Islands were and still are… king and queen!

The first Greek island that I set foot on was Skiathos in 2006, but only for a day, on a cruise trip. The so- called… every-other-year journeys to Greece started only in 2012, on Santorini, followed by Zakynthos in 2014 and then Thassos, 2016.

There are moments when I wish I could very well turn back this ineffable detail called time, selectively somehow, to be able to be transported miraculously into those moments again. Those summers. Maybe to enjoy myself more, or differently. Maybe to take better photos. To breathe and admire once more those instances, that blue… that faraway closeness.

 

***

Albastrul apelor de pe Thassos, aqua în amestec fermecător cu blue și bluemarin, pe alocuri fâșii strecurate turcoaz…

 

The blue waters on Thassos, that aqua in a charming mix with light blue or darker, here and there  streaks or patches turquoise…

 

…or depărtările azurii, uneori alburii privite dinspre liniștea cumva miniaturală a piscinei și șezlongurilor, lumina aceea extraordinară, aerul sărat, palmierii…

 

Or the misty blue farness, sometimes whitish, gazed at from the quietness of the swimming pool area, feeling like a miniature world, the lounge chairs, that strong silky light, the salty air, the palms…

 

Pe Santorini… miracol albastru adânc. Vestitele cupole, marea oriunde privești în jur și în jos, atunci când vizitezi Fira sau Oia, trepte coborând elegant direct în azur abrupt. Și câteva colțuri… de-o drăgălășenie și căldură complet grecească. Mi s-au lipt de suflet, iar aceste poze sunt ca un talisman. Îmi redeschid fermecat… ca un portal spre acele momente, plimbări pe alei înguste, căsuțe și hoteluri suspendate deasupra calderei într-un vis siniliu.

 

On Santorini… deep blue marvel. The well known blue dome churches, the sea anywhere you look, around and down, when visiting Fira and Oia… steps going down elegantly into abrupt azure. And some corners… so sweet, warm and lovely, that cozy Greek style. They stayed glued to my heart, and these photos… they are almost like a charm. They bring back those days like a dear spell… like a portal towards those moments, long strolls on narrow alleys, among little houses and hotels perched up over the caldera in a deep blue dream.

 

Florile Bougainvilla punctau plimbările în fel de fel de chipuri, terase, balcoane, ferestre, jaluzele, pomi… parcă invadate în mini cascade roz mătăsos.

 

Bougainvilla flowers making any walk a photo paradise, in so many ways… over terraces, balconies, windows, shutters, trees… fluffy pink waterfall and delight.

 

Și Zakynthos. Fluturând liberă fărâme de frumos ici și colo, la fiecare pas…

 

And Zakynthos. Fluttering freely blue dashes of beauty, here and there, at every step…

 

…cu a sa micuță plajă a epavei, ascunsă după un colț uriaș de stâncă în nord vestul insulei, ape însorite albastru lăptos.

 

…with its small Navagio Beach, hidden behind a huge rock wall on the north western part of the island, sunny waters from up there, dense milky blue.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels, a theme by Amy, whose post about her trip to Peru was wonderful to read, and such beautiful photos!

Happy travels 2019!


 

Nic☀le

 

 

 

Reverie de topaz…/ Topaz reverie

 

“If you never dream of flying,
then you’ll never wake up with wings.” 
― Natalie Kendall

 

De ani de zile mi-am dorit să hrănesc pescărușii. Din zbor!
Din zborul lor…  rotocoale jucăușe în jurul feribotului brăzdând catifeaua albastră.
Și zborul meu… lăsând gânduri rătăcite undeva în urmă.

 

For years I dreamed of feeding the seagulls. In flight!
Their flight… playful circles around the ferry plowing the blue velvet.
And my flight… leaving stray thoughts far behind.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Erau peste tot. Unii răbdători, aliniați ca la start….

 

But first things first. They were everywhere, some lined up very patiently….

 

..iar apoi plutirea, planau, se avântau, strigau, străluceau și… priveau. Curioși tare, dar ochii senini. Era clar că știau povestea mai bine ca mine. Eu… nu știam ce să fac mai întâi, drumul nu durează mult, deci… fuga, fuga.

 

…and then the floating, they were hovering, soaring, crying and… watching. Such curious eyes, but serene. Clearly, they knew the story better than me. I didn’t know what to do first, the ferry trip doesn’t take long so I had to make haste.

 

Ingredientele momentului? Soare puternic, albastru intens, concentrare relaxată, sau invers, și…

 

The moment’s basic ingredients? Much sun, intense blue, focused relaxation, or the other way around, and…

IMG_1621_ed1

 

…pufuleți!

Fără elementul de bază, și anume pufoșeniile ușor sărate, ușor crocante… păi ce, mă băgau ei în seamă?! Iar eu aveam planuri mari.  Să-i și „hrănesc”, să-i și admir cât mai de-aproape… și mai ales, să-i prind în poze. Și poate să pălăvrăgesc cu ei un pic, de ce nu? Și erau de-o finețe…

Credeți că dacă mi-au prins puțin degetele cu ciocul am simțit ceva?! Nici vorbă, se serveau grațios. Eu priveam stânga, dreapta, poate vine vre-unul, iar altul vâjjj… peste pălărie, își prelua pufarinul adulmecat din seninul abrupt.

 

…corn-puff snacks!

Without those salty-crunchy fluffy little snacks… they would have certainly ignored me. And I had big plans. To „feed” them, to admire them closely and… to snatch photos. And maybe to have cute small talk, why not?

And they were so delicate… Do you think that, if they caught my fingers with their beak, I felt anything?! No way, they were so graceful. I looked left, then right, maybe one of them would come, when another one whizzz… would snatch the puff over my head, out of the very blueness.

Deci, poze! Cât mai multe și… mai albastre cu alb! Deși n-aș putea spune că vântul a căzut ușor la pace cu pălăria mea de soare, iar tangajul, razele, vânzoleala de peripeție… deh, nostim de aventuros.

Mi-au plăcut mult cei care se odihneau pe balustradă. Mici statui. Am încercat să-i prind ca fundal cufundat în tăcere, în contrast cu spuma divină pulsând turcoaz.

 

So, photos! Many and… blue and white! Though I couldn’t say the wind and my hat were best friends, and the pitching, the rays, all the fuss of the adventure… well, fun run.

I loved the ones resting on the railing. Miniature statues. I tried to capture them as a background sunk in deep silence, in contrast with the divine foam throbbing turquoise.

Și, am reușit. I-am prins și răs..prins în multe momente, iar ei… m-au desprins de real, cu zborul lor alungit, spărgând perdeaua de lumină și cald, ochii expresivi ațintind drăgălaș și aripi de-o eleganță vecină cu zarea. Și nici vorbă de vreo… exagerare.

 

And, mission accomplished. I managed to take the lovely photos,  and they… managed to untie me from reality, long flight breaking the curtain of light and warmth, cute little eyes, slender wings, elegant like the skyline. And… no exaggeration intended. 

 

Nu doar jumătate de oră, ci patru, cinci ore, pe zi, de-aș putea petrece așa,

tot prea puțin s-ar numi.

 

Not half an hour, but four or five hours a day to be able to spend like that

would still be too little.

Reverie… în alb și albastru topaz, resimțită  ca o pășire într-o lume… pufoasă și caldă.

Curată.

 

White and blue topaz reverie, as if stepping into another world… soft and warm.

Pure.

 

Albastrul se juca cu privirea mea, când de un azur lucios, când de un bleumarin adânc. Un drum de doar câteva zeci de minute, dar de acum,  doar dacă închid puțin ochii, pot auzi murmurul valurilor, pot vedea plutirea… Pot atinge întinderea și zborul.

Apropierea de sosire… nu prea sunt cuvinte. Poate doar că o bucată din sufletul meu este încă acolo, alunecând alb-albastru printre bătăi de aripi și raze.

 

The blue was playing with my look, shiny azure trails, or deep navy blue. Not a very long trip, but now, if I just close my eyes for a few seconds, I can hear the murmur of the waves, I can see the foam… I can touch that expanse and the flight.

The arrival… words fail me. Maybe only the fact that a piece of my heart is still there, sailing snoothly among sun rays and wings.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Valuri rostogolind spuma, sunet de motoare, liniște… secunde perfecte sfidând timpul.

 

Waves swelling the foam, the sound of the engines, peace… precious seconds defying time.

 

Ei bine…

…uf.

 

Intenția mea inițială a fost… reverie în două părți, două felii de albastru, dar apoi m-am gândit, experiența  a fost un tot unitar pentru mine, senzație unică și… legato. Atât de curgătoare…  de aici și frumusețea ei. Așadar… postare plutitoare și mare. Sper doar că v-a plăcut.
🙂
Initially I meant… two-part reverie, two slices of much blue, but then I thought, the experience was a complete whole for me, the sensation unique and… legato. Smooth and so flowy… hence its  serene beauty. That is why… flowy long post. I really hope you enjoyed it.

 

Miau… de Grecia/ Meow… made in Greece : ))

 

Cats sleep anywhere, any table, any chair.
Top of piano, window-ledge, in the middle, on the edge.
Open drawer, empty shoe, anybody’s lap will do.
Fitted in a cardboard box, in the cupboard with your frocks.
Anywhere! They don’t care! Cats sleep anywhere.
Eleanor Farjeon (1881 – 1965)

(hover mouse over each photo for… thought bubbles 😉 )

 

Deci așa stă treaba, care va să zică. Azi e, ei bine, a fost, ziua…  pisicilor?! Și anume… internațională? Păi, ieri nu știam asta. Azi dimineață aflat-am. Și sinceră să fiu, bucurie! De ce? Păi… ce altceva decât poze! Drăguțe tare. Deși, ca protagoniști avem neam pisicesc grecesc, nicidecum românesc.

Da, da, dumnealor. Pisicuțele și motăneii eleni. Cum care?? Cei care admiră toată ziua turcoazul acela îmbietor, îmbătător, încântător… De Thassos. Cred că de aceea pisicoșeniile astea au și alura aceea… visătoare. Își scaldă privirea felină în maluri vii de turcoaz vrând nevrând, miaunând nonșalant printre mese de înfometați, cum se nimerește la un moment dat, așa în arșița unei după amiezi timpurii.

Iar infinita zare albastră îi ademenește la somnic… După aceea, bineînțeles. După ce se înfruptă bine bine, dumnealor, din păpici de proveniență turistică.

Și totuși, am observat, să știți. Miau miau-ul  finuț le rămâne… de Grecia. 🙂

*x*

So, there we go. Today seems to be, well, have been, Cat Day?! International? Yesterday I didn’t know that. Found out this morning. And to be honest, I was quite happy. Why? Photos… what else! Cuter than cute. Though, the protagonists… Greek family this time.

Yes, yes, their royal highnesses, cats and tomcats of Greece. What do you mean… which?? The ones that admire that delightful, sprightful, insightful… turquoise all day. I think that’s even why them kittenish creatures have that dreamy look on their cute face. They bathe their feline eyes in those bright turquoise shores, willy nilly, meow-ing carelessly among tables where hungry souls happen to be at some point, in the heat of a torrid early afternoon.

And the infinite blue horizons lure them to another long afternoon nap… After that, of course. After they furtively ease their hunger, with bits of food from tourist supplies.

But then again, I noticed, you know. Their fine meow meow… stays Greek. 🙂

here I am again!

 

„Cats never strike a pose that isn’t photogenic.”
Lillian Jackson Braun

 

Și… undeva în zare.

Turquoise blue seas…