Arhive etichetă | vânt

Sunet de floare..

 

sunet de floare

Îmi freamătă gândul ..culori,
dansează zâmbindu-mă-n soare,
cald dorul mi se scaldă în zori
cu dâre de fragedă boare

Diminețile mele au ochi
și gură și nas ..și-mi respiră
răsărituri de soare și stropi,
noi sfere de rouă senină

Amiezile mele-mi sunt foc
sunt aer și sunet de floare
văpaie de viața și joc
și fragedă fină splendoare

Serile mele sunt vii
sunt calde și blânde și dulci
apusuri portocalii
cu rânduri de nori moi, caduci

Nopțile mele sunt lună
cu stele-n Car Mare vorbind,
șoptindu-și lumină și umbră
petale pe buze iubind

Zilele gri îmi sunt vânt
aleargă, foiesc, se întrec
rotire, zvâcnire, pulsând,
tainic dansând mă petrec

Anunțuri

Să învăț cum să..

 

să învăț de la apă
cum să mă dau
…înțelept și jucăuș
după fiecare piatră?
și să învăț  de la iarbă
cum să mă ridic
mătăsoasă …și mai vie la loc
de sub fiecare talpă?

să învăț  și de la copac
cum să intru …suplu în dans
ca vântului schimbător să-i fac pe plac?
sau să învăț de la vânt
cum să mă …alint
de pământ și de cer ca un sfânt?

sau poate să învăț  de la floare
să împrăștii parfum și culoare
strălucind liniștit
…chiar de-i o zi fără soare

orange velvet

orange velvet

Copacul

în vânt mă zbat,

mă-ndoi,

mă unduiesc,

cu păsările cresc

și îmi croiesc

drum spre ceresc…

spre boltă,

spre lumini,

spre ochi senini

de armonie plini…

…din veșnici rădăcini

mă-nalț cu greu

s-ajung la apogeu,

deși știu că sunt zeu

și-am fost mereu…

mereu m-am dus

cu ochii spre apus

și fruntea cât mai sus

… frumos nespus!

Cum stă Treaba?..

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele

Mă ascund după lună

suflu vânt și furtună

 

în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele

ploaia-Mi picură-n vine

în inimă am ceruri senine

 

mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea

frate Îmi e curcubeul

suflet de zeu, scarabeul

 

iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar

lacrimi de rouă-Mi sunt zorile

surâsuri de mai, toate florile

 

mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul

Mă joc cu lumina pe chipuri

Mă cert cu trecătoare  anotimpuri

 

nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile

valul Îmi spală suspinele

gându-Mi atinge colinele

 

vânt ..cântec de gând

 

 

vânt hoinar, vânt de neoprit

mături drumuri și mângâi trotuare

copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,

iar frunzele le-ai scos la plimbare

 

nisipul în forme frumoase-l așezi

și apa unduios tu o  piepteni,

marea cu valuri o îmbrățișezi

de-o veșnicie prieteni…

 

atingi și coline și dealuri și munți

și suflete de om  te respiră,

norii te dansează pe brize, pe frunți,

iar cerul senin te inspiră…

 

cu soarele mare și galben și cald

te joci din inima toată,

iar în sufletul plin al celor ce ard

te rogi adiere curată…

Dor.. de mijloc de mai

mi-e dor de casă, dor de …acasă

dor de mult soare

și dor de ardoare…

tânjesc după stele ..să mă joc cu ele

după leagăn în vânt

și miros de pământ

râvnesc jucării… bucurii de copii

curcubeu și culoare,

    mister, sărbătoare…

și

       mai simt și alean de …alene

        mers domol, apus,  sânziene…

     nostalgie de mijloc de mai,

         de rămân un suspin fără grai…

sweet cherry

Poșeta din flori

 

ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu  mișcări grațioase
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea.

și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…

cu  poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…

în vânt