și dacă ar fi veșnică vreme de magică vară
să putem să ieșim plimbându-ne seara pe cărări de afară..
dac-am putea să purtăm mereu vara în fire de noi
să nu simțim nicicând în ferestre bătând vânturi și ploi..
chiar dacă plouă, ar fi ploaie din nori pe aripi de soare,
în suflet urcând curcubeu cu jerbă de dor și culoare
doar de n-am uita să gândim în suflet mereu bucurie..
în jur motive, de căutăm, se perindă o mie
și dacă de noi, cei odată copii, ne-am aminti
de ea însăși viață, cu siguranță, ne-am îndrăgosti…
