Arhive etichetă | vis

Vocea din vis

„Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.”
– Paul Eluard

Cu brațe de foșnet și val
îmi intră adânc în timpane
produce vibrații oceane ..m-azvârle rotită pe-un mal

Mângâie țărmuri de mine
îmi picură cald în auz
pulsându-mi blând și difuz ..susur, maree, suspine

Învăluie gânduri și șoapte
plutindu-mă neted, grăbit
glas misterios, infinit ..ca unde pe nisipul din noapte

Cuvinte ca boabe de viu,
amestec de proaspăt și crud,
mi-ating freamătul ud ..pictându-mi-l dor argintiu

Un murmur de lună și stele,
coboară pe zgomot de ape
cu zbucium de catarge și vele ..tăindu-mi adânc printre pleoape

Vântul duios, adierea,
mi-alunecă peste obraz,
vocea nu-mi dă răgaz ..tăcându-mi toată durerea

close ..so far

 

Zâmbet de ..crizanteme

 

Privea lung pe fereastră. Picurii reci de octombrie erau atât de deși încât nu-i venea să creadă că poate zări frunze, copaci dincolo de ei. Aerul îmbibat îi părea ca o pânză alburie  pe care ar fi putut oricând arunca picături de culoare, iar acestea ar fi pătruns țesătura lichidă împrăștiindu-se haotic și impregnând reverberat peisajul mohorât.

Avea mâinile reci. Tăcere. Atinse cu privirea stropii de dincolo de fereastră. Fragmente de gând lichefiate, lent absorbite, se dizolvau în căderea lor. Înfrigurarea o cobora acum  și prin ochi. De neoprit. Bucăți întregi de tristețe despre care nu știa că le are începură să îi curgă greu, amestecate tulburător, ca din cer. Un cer una cu ploaia. Un cer care nu era cer. Devenise cupolă de ceață. Cascadă de nori cenușii vălurindu-i ființa. Cădere. Curgere de neoprit, molcomă și apăsătoare, purtând-o prin ea însăși dincolo de ea. Dincolo de toamnă.

Cu privirea azvârlită pierdut, întinse o mână ca prin vis și desprinse  o fărâmiță de gând din revărsarea împrăștiată amețitor ca de niciunde. I se părea străin. Era oare al ei? Era al frământării din inima toamnei, al lacrimilor ei neplânse încă? Lăsă gândul zbătându-i-se crud în palmă să își ia zborul și închise ochii. Inspiră adânc propria bătaie de inimă murmurându-i stingher prin negura deasă. Inspiră zvâcnet care acum i se întorcea înapoi, ca prin susur de trecere.

Freamătul mlădios dar rece al unduirii îi cuprinse întreaga făptură, ca un foșnet bezmetic de nimeni simțit. Liniște ..plină de vuiet îndelung, necruțător, presărându-i neliniște.  Simți că pleoapele îi sunt săgetate ca de cioburi ascuțite căutând să străbată usturător. Un oftat prelung îi străbătu adânc răscolirea ca tăind printre frânturi de culoare.

Pe nesimțite, un abur ușor cu aromă de cald îi învălui moale obrazul. Un abur ca de tainic duios picurându-i  blând, neașteptat. Deschise ochii cu greu. Desprinzându-se anevoios de printre fire împletite de curgere, se scutură înfrigurată. Privi în jur. Se întunecase. Păși prin întuneric și aprinse veioza de pe măsuță. Camera se umplu brusc de o lumină dulce, catifelată.

“Îți este frig? Pregătesc un ceai..” se auzi o voce din cealaltă încăpere, o voce pe care o cunoștea atât de bine. O voce pe care o iubea.
“Un ceai.. Da, mulțumesc,” răspunse ea zâmbind ușor în timp ce trăgea încet perdeaua cafenie peste geamul întunecat.
“Vreo preferință anume?”
“Nu. Deși, poate ..de tei.”
“Imediat, atunci…” răspunse vocea. “Ai văzut ce crizanteme colorate ți-am luat?”

Un prea mult care este ..mult prea puțin

 

Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.

orange whisper

Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine  solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută  dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.

Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.

Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur  pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.

Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.

Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.

Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.

Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.

Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să  fie ..mult prea puțin.

Chiți la Disneyland, Paris – partea 1

 

..sau

Anotimpuri cusute ..cu poncho 

..sau

Cuuum ..deja e octombrie?  😀  

Mdaa… se vede treaba că timpul totuși ..și anume, trece. Hmm.. zboară, iar toamna care ne desfrunzește peisajele chiar își intră în drepturi ..fără drept de apel.

Și totuși, cu ocazia acestui Meșteșug ..de miercuri (no. 18 – Vis de Disneyland), tot în drepturi își intră și câteva  prea muuult sortate poze făcute într-un cadru de vis, la final de vară pufoasă, ..poze care au fost lăsate cumva la dospit de septembrie și care acum se ițesc colorat de printre ploi cu soare și nori de octombrie timpuriu.

Așadar, sfârșit de august 2015. Ce pot să mai spun, acum m-am trezit??! Mdaa.. ce pot face, ..blame it on the rain, cum altfel. 😀 Deeeci, sfârșit de august fierbinte și ..1, 2 septembrie, ..hop și noi în concediu de final de vacanță. Sau vacanță de final de concediu?! Și oare unde? Chiar la cel nostim și nemaipomenit parc Disneyland de lângă Paris!!  Păi da, chiar așa, chiar final de vacanță de Chiți, ..acel domn băiat ce nu pusese defel picioruș pe asemenea magic tărâm de poveste. Se poate așa cevaaa… 🙂

Ehee..  dar pe aici, prin vizite, deja ați mai pășit pe alei de jucăuș tărâm Disney, poate fără s-o știți, printre flori și iar flori …și dulci flori pozate din mers.  Sau chiar printre fulgi de frumoasă magie aduși rătăciți prin bagaje. Iar acum venise și dragul rând al câtorva momente de fantezie și vis surprinse la început de septembrie neașteptat de rece, pe alei frumos aglomerate de parc.

Fie Adventure sau Frontierland,  Fantasy sau Discoveryland, Chiți ce-i drept le-a cam bifat pe toate. Și de ce nu? Doar personajele și scenele de desene animate chiar sunt acea ..mereu copilărie din noi. Mereu proaspătă și plină de joacă, cu multă culoare ..și candoare ..și vis. Totuși, al său preferat a fost care altul decât….

Și poate vă întrebați totuși, de ce Anotimpuri cusute cu  ..poncho? Păi cum de ce?! Știți voi cum ni se întâmplă uneori, mie cam des, comic lucru, dar pășirea neavizată din august înspre septembrie, cu 10 dragi grade Celsius brusc lipsă, se pedepsește conform regulamentului de circulație între anotimpuri cu achiziționare de souvenir elegant pe nume ..poncho, din souvenir shop de pe Frontier Land. Desigur că ..nu pun nici poză și nici vorbă de ..cât (hmm..),  dar spun că  a fost chiar acel ceva pufos și drăguț, acea neașteptată ..pièce de résistance 🙂 de printre hăinuțe de vară, care a ajutat cea mami de Chiți să-și prindă cu greu ceva grade la loc… bârrr ..bârr.

Chiți al nostru a profitat și el de situație.. și bien sûûûr, cââât mai multe tricouri souvenir au fost călduros îmbrăcate din mers. Hihi… 😀  Ei, dar asta este deja altă poveste…

bye!..

Salutări cu mult drag ..din vesel și mai mult decât magic Chiți..land! 😀

Va urma…

 

Gust de vară…

summer red

Cu rază de lună și rouă de soare
se mângâie boare, cărarea de vis
se toarnă lumină, se cerne culoare
și se îndulcește

cu verde deschis

Se-amestecă tandru cu tulpină de suflet
și se adâncește cu gânduri de soi
subtil se frământă, se-nvârte, se uită
prin tainice umbre

de vânturi și ploi

Duios, fierbințeala de aer și iarbă,
de frunze și ramuri, de flori și de fruct,
topindu-se moale, se macină aripi
cu fire de cer

și fraged sărut

Petale de miez din sâmbure viu
se presoară curat din zbor argintiu
cu aromă de copt și de căutare
rostind clipe șoapte

și îmbrățișare

sweet rays

Bobițe de dor ca rupte din zare
se strâng tremurat de printre planete
picurându-se astru, cu foame și sete,
dând gustul de vară,

               ..cerească visare

Meșteșugul de ..miercuri (no. 12 – reamintindu-ne Undeva, cândva..)

 

Astăzi este ziua dedicată cu drag ..celui mai dulce și romantic film,

…cu atmosfera sa diafană, inegalabilă,

…pe o coloană sonoră de o miraculoasă grație,

…cu actori de o eleganță aparte,

toate parcă de …dincolo de vis.

De neuitat…

 

Dincolo de …cald

 

O ființă mult dragă mie, cu ochi și suflet albastru ocean, mi-a spus odată demult, râzând, că eu aș fi fost ca un fel de cuvântătoare ardere. Pe de o parte, o combustie abrupt de intensă. Pe de alta, ..o lumânare arzând molcom, neîncetat.  A ținut chiar să îmi arate atunci că simte animându-mă  un bizar soi de foc care se aprinde miraculos de repede, dând glas și ființă  unei făpturi ușor agitate care, la cea mai mică atingere de mișcare, intră doar în câteva fracțiuni de secundă într-un fel de viteză întâi a ..ființatului. Ca o îmbrățișare dăruită puțin pripit, uneori cu iz de aiureală și deseori lipsită de orice fel de ezitare.  Sau ca o ploaie neașteptată de vară, rece și cald ..din boare de senin. Și poate ca un surd și prelung suspin dintr-o fățișă căutare de sens. De apropiere și mult ..bine.

După ceva timp de-acum, înțeleg și eu, treptat dar și brusc, ..tot așa cum se cade în cel mai adânc somn, că exist cumva ca un dans, ca un joc. Un joc foc și pară, de ființă puternic însetată de rost. Ca de aer. O creatură cu jar parcă picurat în artere, făcând piruete pe trepte de nori, sărutând stele, mângâind raze de lună, lovind cu creștetul al ..pururea cer și aruncându-se viu ..salturi în gol. Printre zâmbet și lacrimă. Plâns și surâs. Pași încrezători spre înainte sau cuminte mai în lateral. Mulți pași înspre înapoi, printre fărâme de viață, atingeri moi de cuvinte, adiere de flori ..toate de o cumplită frumusețe. Încântător de ..adevărate. Pe un drum liniștit care se întrezărește ca printr-o flacără curată de om pâlpâind tăcut precum o zbatere.  Ardere de dincolo de fluturare de aripi ca de ramuri în vânt, ce neobosit par să se înfrupte, cu mult prea multă bucurie, din aerul plin de culoare și sunet. De lumină și viață. De vis…

warmth