Privea lung pe fereastră. Picurii reci de octombrie erau atât de deși încât nu-i venea să creadă că poate zări frunze, copaci dincolo de ei. Aerul îmbibat îi părea ca o pânză alburie pe care ar fi putut oricând arunca picături de culoare, iar acestea ar fi pătruns țesătura lichidă împrăștiindu-se haotic și impregnând reverberat peisajul mohorât.
Avea mâinile reci. Tăcere. Atinse cu privirea stropii de dincolo de fereastră. Fragmente de gând lichefiate, lent absorbite, se dizolvau în căderea lor. Înfrigurarea o cobora acum și prin ochi. De neoprit. Bucăți întregi de tristețe despre care nu știa că le are începură să îi curgă greu, amestecate tulburător, ca din cer. Un cer una cu ploaia. Un cer care nu era cer. Devenise cupolă de ceață. Cascadă de nori cenușii vălurindu-i ființa. Cădere. Curgere de neoprit, molcomă și apăsătoare, purtând-o prin ea însăși dincolo de ea. Dincolo de toamnă.
Cu privirea azvârlită pierdut, întinse o mână ca prin vis și desprinse o fărâmiță de gând din revărsarea împrăștiată amețitor ca de niciunde. I se părea străin. Era oare al ei? Era al frământării din inima toamnei, al lacrimilor ei neplânse încă? Lăsă gândul zbătându-i-se crud în palmă să își ia zborul și închise ochii. Inspiră adânc propria bătaie de inimă murmurându-i stingher prin negura deasă. Inspiră zvâcnet care acum i se întorcea înapoi, ca prin susur de trecere.
Freamătul mlădios dar rece al unduirii îi cuprinse întreaga făptură, ca un foșnet bezmetic de nimeni simțit. Liniște ..plină de vuiet îndelung, necruțător, presărându-i neliniște. Simți că pleoapele îi sunt săgetate ca de cioburi ascuțite căutând să străbată usturător. Un oftat prelung îi străbătu adânc răscolirea ca tăind printre frânturi de culoare.
Pe nesimțite, un abur ușor cu aromă de cald îi învălui moale obrazul. Un abur ca de tainic duios picurându-i blând, neașteptat. Deschise ochii cu greu. Desprinzându-se anevoios de printre fire împletite de curgere, se scutură înfrigurată. Privi în jur. Se întunecase. Păși prin întuneric și aprinse veioza de pe măsuță. Camera se umplu brusc de o lumină dulce, catifelată.
“Îți este frig? Pregătesc un ceai..” se auzi o voce din cealaltă încăpere, o voce pe care o cunoștea atât de bine. O voce pe care o iubea.
“Un ceai.. Da, mulțumesc,” răspunse ea zâmbind ușor în timp ce trăgea încet perdeaua cafenie peste geamul întunecat.
“Vreo preferință anume?”
“Nu. Deși, poate ..de tei.”
“Imediat, atunci…” răspunse vocea. “Ai văzut ce crizanteme colorate ți-am luat?”
Când azurul își așterne șoaptele miraculoase printre raze de lună, străpungând prin târziu și prin noapte întru fragedă rostogolire spre o nouă zi, gândul încă negândit mi se strecoară în inimă așteptând plin de speranță să îi răsară duios ..răsăritul portocaliu.
Nimeni nu îi știe umblarea senină. Si totuși șoptirea-i răscolitoare cuprinde magic fiece colț de cer. Fiecare petală de dor și fulg de ființă. Atingerea sa desăvârșită redevine solar orice cotlon de culoare, fir de făptură sau cărare de nor. Frunzele îi intră în horă jucăuș, învârtindu-se sacru, înfiorate de boare mereu nouă și proaspătă, în proprie metamorfoză petrecută dulce și dureros în spirală prin anotimpuri.
Vremelnic cutreierate alei îi întind la picioare covoare de verde ..sau muguri ..sau flori. Toate se pleacă cuminte găsindu-și rostul în dansul sublim al trecerii pașilor săi catifelați. De dincolo de arcade de nori. Printre cuprinderi de vânt ..și blând semănați picuri de rouă.
Răcoare binevenită coboară suav din susurul rostirilor sale albastre, cu moi irizații galbene, mov, roșu aprins sau roz trandafiriu. Îmbrățișarea-i de vis îi murmură-n toate, împrăștiind un abur pur nevăzut, ca o ceață simțită fluid, amețitor, pulsând bezmetic în fibre, în seve, ..în ploi.
Iar sărutul.. Sărutul său este magică încolțire de bine și cald strecurată divin în esențe ascunse, în sâmbure dur și lacrimă de anotimp. Sărut ce alină cu parfum de visare purtat pe cărare de zbor și aripi ce dor. Dacă fir sau petală, frunză sau fruct, îi simte domol mângâierea, rămâne profund și tainic tatuat întru duioasă reînsuflețire.
Sărutul se poartă apoi ca o umbră ușoară pe chipul de altfel mult prea plin de lumină al zilelor redevenite, mereu reaprinse, redimensionate neîncetat.
Șezând pe genunchii săi plini de splendidă zare, îi pot respira tainic cuprinderea. Cu ochii închiși, obosiți de atâta lumină, și purtată pe brațe de raze întinse senin, inspir curat superbă plutire.
Doar atunci, ca în oglindă, lin coborând în paradisul din inimă, începe să îmi cânte foșnet de ceruri din mine, pe acorduri de gingaș și viu. Fluturi fermecați mi se desprind de petale plutind ca vrăjiți pe adiere de chip.
Și doar atunci începe să mă trăiască un val ca o hrană, un foc, ..mereu unduindu-mi a căutare, ca un ecou de prea mult care ajunge să fie ..mult prea puțin.
Mdaa… se vede treaba că timpul totuși ..și anume, trece. Hmm.. zboară, iar toamna care ne desfrunzește peisajele chiar își intră în drepturi ..fără drept de apel.
Și totuși, cu ocazia acestui Meșteșug ..de miercuri (no. 18 – Vis de Disneyland), tot în drepturi își intră și câteva prea muuult sortate poze făcute într-un cadru de vis, la final de vară pufoasă, ..poze care au fost lăsate cumva la dospit de septembrie și care acum se ițesc colorat de printre ploi cu soare și nori de octombrie timpuriu.
Așadar, sfârșit de august 2015. Ce pot să mai spun, acum m-am trezit??! Mdaa.. ce pot face, ..blame it on the rain, cum altfel. 😀 Deeeci, sfârșit de august fierbinte și ..1, 2 septembrie, ..hop și noi în concediu de final de vacanță. Sau vacanță de final de concediu?! Și oare unde? Chiar la cel nostim și nemaipomenit parc Disneyland de lângă Paris!! Păi da, chiar așa, chiar final de vacanță de Chiți, ..acel domn băiat ce nu pusese defel picioruș pe asemenea magic tărâm de poveste. Se poate așa cevaaa… 🙂
Ehee.. dar pe aici, prin vizite, deja ați mai pășit pe alei de jucăuș tărâm Disney, poate fără s-o știți, printre flori și iar flori …și dulci flori pozate din mers. Sau chiar printre fulgi de frumoasă magie aduși rătăciți prin bagaje. Iar acum venise și dragul rând al câtorva momente de fantezie și vis surprinse la început de septembrie neașteptat de rece, pe alei frumos aglomerate de parc.
Fie Adventure sau Frontierland, Fantasy sau Discoveryland, Chiți ce-i drept le-a cam bifat pe toate. Și de ce nu? Doar personajele și scenele de desene animate chiar sunt acea ..mereu copilărie din noi. Mereu proaspătă și plină de joacă, cu multă culoare ..și candoare ..și vis. Totuși, al său preferat a fost care altul decât….
Și poate vă întrebați totuși, de ce Anotimpuri cusute cu ..poncho? Păi cum de ce?! Știți voi cum ni se întâmplă uneori, mie cam des, comic lucru, dar pășirea neavizată din august înspre septembrie, cu 10 dragi grade Celsius brusc lipsă, se pedepsește conform regulamentului de circulație între anotimpuri cu achiziționare de souvenir elegant pe nume ..poncho, din souvenir shop de pe Frontier Land. Desigur că ..nu pun nici poză și nici vorbă de ..cât (hmm..), dar spun că a fost chiar acel ceva pufos și drăguț, acea neașteptată ..pièce de résistance 🙂 de printre hăinuțe de vară, care a ajutat cea mami de Chiți să-și prindă cu greu ceva grade la loc… bârrr ..bârr.
Chiți al nostru a profitat și el de situație.. și bien sûûûr, cââât mai multe tricouri souvenir au fost călduros îmbrăcate din mers. Hihi… 😀 Ei, dar asta este deja altă poveste…
Salutări cu mult drag ..din vesel și mai mult decât magic Chiți..land! 😀
O ființă mult dragă mie, cu ochi și suflet albastru ocean, mi-a spus odată demult, râzând, că eu aș fi fost ca un fel de cuvântătoare ardere. Pe de o parte, o combustie abrupt de intensă. Pe de alta, ..o lumânare arzând molcom, neîncetat. A ținut chiar să îmi arate atunci că simte animându-mă un bizar soi de foc care se aprinde miraculos de repede, dând glas și ființă unei făpturi ușor agitate care, la cea mai mică atingere de mișcare, intră doar în câteva fracțiuni de secundă într-un fel de viteză întâi a ..ființatului. Ca o îmbrățișare dăruită puțin pripit, uneori cu iz de aiureală și deseori lipsită de orice fel de ezitare. Sau ca o ploaie neașteptată de vară, rece și cald ..din boare de senin. Și poate ca un surd și prelung suspin dintr-o fățișă căutare de sens. De apropiere și mult ..bine.
După ceva timp de-acum, înțeleg și eu, treptat dar și brusc, ..tot așa cum se cade în cel mai adânc somn, că exist cumva ca un dans, ca un joc. Un joc foc și pară, de ființă puternic însetată de rost. Ca de aer. O creatură cu jar parcă picurat în artere, făcând piruete pe trepte de nori, sărutând stele, mângâind raze de lună, lovind cu creștetul al ..pururea cer și aruncându-se viu ..salturi în gol. Printre zâmbet și lacrimă. Plâns și surâs. Pași încrezători spre înainte sau cuminte mai în lateral. Mulți pași înspre înapoi, printre fărâme de viață, atingeri moi de cuvinte, adiere de flori ..toate de o cumplită frumusețe. Încântător de ..adevărate. Pe un drum liniștit care se întrezărește ca printr-o flacără curată de om pâlpâind tăcut precum o zbatere. Ardere de dincolo de fluturare de aripi ca de ramuri în vânt, ce neobosit par să se înfrupte, cu mult prea multă bucurie, din aerul plin de culoare și sunet. De lumină și viață. De vis…
Cu privirea pierdută în gol, cu tâmpla grea, ușor sprijinită de fereastra unei lumi de dincolo de mine, privesc.. Ochii mi se cufundă stins într-o ceață și mă îndepărtez alunecând dulce înspre în sus. Simt că urc a lungă cădere spre un tărâm aproape uitat. O poartă negăsită înainte se deschide încet și un labirint al gândurilor mele neobosite începe să mă soarbă spre înăuntru, pe culoare ca de spumă ale unei căutări care nu mai poate aștepta. Colind năstrușnic prin tunele de alb, pășind vrăjită pe trepte în spirală minunat de pufoase, rătăcind parcă înadins drumul și îndreptându-mă spre peste tot și nicăieri, …iubind căutarea, duioșia negăsirii și farmecul jocului, ..blând neastâmpăr.
De undeva, ca dintr-un vis, aud prelung prin seninul rătăcirii mele …mi se întinde o cheie. O voce susură unduitor că pot descuia o ușă din ținutul de zbor încântător în care am ajuns. Ușor, ezitând, pășesc pragul unei săli imense, fără boltă, ..înălțându-se mlădios ca pierdută în zări. Încăperea tainic descoperită mă întâmpină cu suplețea ei de cum îi trec pragul, primindu-mă cu miros de cărți vii, ..cărți curcubeu fremătând a nuanțe care răzbat feeric din pagini de cristal. Mireasmă îmbătătoare de curcubeu mă îmbrățișează venind dinspre arcuri de culoare caldă, îmbietoare și învăluind aerul, lumina, pașii..
Printre fire de praf dansând magic în aer, zăresc raze irizate strecurându-se și radiind orbitor de printre paginile cărților de cleștar. Pagini nemaiatinse, nemaicitite.. Simțindu-mi parcă prezența, licurici sclipitori pornesc să zburde jucăuș, revărsându-se de peste tot ca o ploaie de scânteieri colorate dansând fluture printre flori de curat… Oare aș putea eu pătrunde aceste pagini nemaivăzute, ..nemaigândite? Oare le-aș putea înțelege..? Atingerea minții mele nu le va mărgini?.. Poate dacă aș închide ochii, aș simți mai limpede și le-aș cuprinde înțelesurile? Le-aș inspira făptura, ..doar cât să le pot magic desluși cu atingere de suflet plină de dragoste, …necuprins!
Valuri mătase de curcubeu mi-ar scălda atunci drumul, unduiri furișate de printre cuvinte și topite de printre rânduri presărate cu picuri de soare, ..de drag și de dor, conducându-mi pașii și plutirea, azvârlindu-mă vânt cu miros de culoare și gust de adiere proaspătă.. liniștitoare. M-ar purta astfel pe curenți de viață-iubire într-o suavă plutire …departe de tot. Printre istorii încă nescrise, apusuri încă ne..apuse și dăruiri nerostite încă de nimeni. Printre sublime meandre de viu și de vis. Către surâsuri de ființe și stele nenăscute încă…
E un început blând de ..iulie lună, mijloc feeric de vară, îmbrățișare de soare auriu, dor de mare, de val, ..dor de miros de nisip arzând a tălpi fierbinți, ..dor de proprie bucurie așteptând cuminte undeva în străfunduri de suflet, să o aducem la suprafață, să o lăsăm să ne coloreze totul în viu. Să o împrăștiem în jur.. cât putem, fiecare dintre noi, de mai ..spre în zări.
Și mai este și un dulce dor de imagini de film diafan, îmbinate mirific de meșteșugit cu o melodie de dincolo de noi, cei de fiecare zi. Nemaispunând nimic de eleganța Vanessei Redgrave..
O combinație de vis pe care, dacă o privești și o asculți, chiar simți că ..zbori. Dincolo…
There is a paradise that can be found
A better life to bring us round
And all we really need to do
Is see the world like lovers do
doar nicole... 