Arhive etichetă | way

Cărare, cărări…/ Path

“And beyond the Elysian Fields and the Garden of Eden
I will look for the path
that leads to your heart.”
― Giovannie de Sadeleer

 

Uneori cărarea mi-e umbre,
alteori îmi e verde și cald,
mai mereu îmi e pași
prin secunde
căutându-și prin iarbă șirag…

Dimineața drumul mi-e lună,
dup-amiaza îmi e raze sau nor,
seara stelele murmur adună,
noaptea calea mi-e vise
și dor

Al cărării cântec mi-e umblet,
printre rânduri de mine, de noi…
mi-e refren și mi-e strofă,
mi-e rimă,
câte-un gând aruncat înapoi

Vara totul mi se-ntinde culoare,
toamn-așterne nuanțe și ea,
primăvara ninge
petale
dup-a iernii trenă de nea

Căci pe cale se întâmplă miracol,
se ivesc trecător versuri viață
măturând amintirile moale…
dar cărarea se-ntinde
în față

 

Sometimes my path is in shadows,
sometimes it is sunny and green,
it is my steps through
swift seconds,
through grass and the moment’s has been…

In the mornings my way is the moon’s,
afternoons give me rays or soft clouds,
in the evenings the stars meekly murmur,
and my night dreamy trails
enshrouds

My path’s twisted tune is my road
through lines of me, and of us…
it is poetry, rhythm
and rhyme
some thoughts looking back, little fuss

In my summers things spread full of color,
calm autumns lay veils of hues,
sweet springs’ lanes are dressed in
white petals
for winters’ snow summons the muse

For the way will unravel new miracles,
life’s poesy fleetingly spread
dim softly swept recollections…
but the path unfolds
ahead

 

Cărările mele pentru…

 

My winding paths for

Lens-Artists Photo Challenge #12: Path

 

Nic💚le

 

 

Meșteșugul ..de miercuri (no. 4 – recitind Walt Whitman)

 

Filmul Cercul poeților dispăruți, cu atmosfera sa oarecum magică și viziunea ..abruptă pe care o oferă, m-a făcut de multe ori să mă gândesc serios la modul în care alegem să ne „educăm” copiii.

Ar fi splendid ca niciodată să nu ne scape din vedere faptul că educația s-ar cuveni să îi ajute pas cu pas pe cei tineri să-și descopere propria ființă ( cu toate cele ale ei, neetichetate în vreun fel), să își dea seama cât mai exact și cât mai din timp cu putință ceea ce simt ei înșiși cu adevărat și să învețe în cele din urmă să gândească pe cont propriu.

Dacă ar fi ..să fie așa, oare cum ar arăta lumea în care trăim?!…

xxxx

The somehow magical atmosphere in  Dead Poets Society ( with Robin Williams, Ethan Hawk and Robert Sean Leonard)  and the abrupt perspective it offers has always succeeded in making me think seriously about, ..consider and reconsider, the way we choose to “educate” our children.

I really wish we could keep in mind the idea that education should only be about learning to think and feel for yourself.

I wonder what this world would look like if we did?!…

 

 

a nice funny scene about „your own walk”…

and a scene about ..believing and solidarity.

 

There are certainly other fine scenes about..

..living in the moment,

 

„looking at things in a different way”, „considering what you think” and „finding your own voice”

and Walt Whitman,  „a crazy mad man”, sounding his „barbaric yawp over the rooftops of the world.” (Song of Myself, in Leaves of Grass, 1891-2).

 

All this has really given me food for thought many times! Not only concerning school and education, of course, but regarding everything our world is ..or can be.

 

 

 

Note the quote(s)…

“There is no way to happiness. Happiness is the way.”
Thich Nhat Hanh (the Buddha)

sky is the limit... and the horizon is the open door

sky is the limit… and the horizon is the open door

 

 

“People are just as happy as they make up their minds to be.”
Abraham Lincoln