În cerc, lumină și umbră…/ Ring of shadow and shine

 

“A little garden in which to walk,
and immensity in which to dream.
At one’s feet that which can be cultivated and plucked;
over head that which one can study and meditate upon:
some flowers on earth and
all the stars in the sky.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Cerc complet…

…când încep să foiesc. Iar când fac poze la nivelul ierbii… cam multe și mărunte se pot întâmplă. Printre care… doi pufi de păpădie prieteni într-o pauză de zbor pe catifea mov. De pantof. Cu cataramă galbenă. 😊

Rătăcitor umblător, pantoful nevinovat. Iar cadrele… aiurite printre fire de primăvară în toi. Raze orbitor de peste tot, pale de vânt zăpăcite conspirând să-mi dea peste cap dragul de autofocus… Na poftim, fă poze în liniște, de poți. Hm…

 

Full circle…

…when my steps start to rustle around. And when I take photos at grass level… many and tiny can start to happen. Among which… two dandelion fluff friends on a break in their flight, emergency landing, on mauve velvet. Plush shoe. With a yellow buckle. 😊

Roaming aimlessly, the innocent shoe. And the frames too… absent-minded clicks among blades of grass at the spring’s core. Blinding rays all around, sudden gusts of wind conspiring to ruin my cute dear autofocus… Well, there, take your splendid shot, if you can. Hm…

 

De colo, colo, cerc, zigzag… dar cu mult drag, petale, tulpini, strălucire, umbră… greu de hotărât ce mai întâi, ce mai apoi. Soarele nu stă-n loc, zorește aprins, iar anumite colțuri de vis par… ca de pe altă planetă după doar cinci minute, dacă razele și-au mutat zâmbetul radios prin alte direcții. Dar pașii mei, tot colorați și tot petale. Albe, galbene, mov-roz… iar verdele, bucurie.

Foiri, răsuciri rotunjind colorat aerul mătăsos… dincolo de ieri, de mâine, doar un azi-învârtire luminoasă și dulce în finitudinea ei infinită de spirală, sau vârtej, sau corolă…

…iluzie, feerie, reverie

…în cerc complet.

 

Left and right, in circles or zigzags… but feeling snug, petals, stems, light and shade… hard to decide what to focus on first, what next. The sun does not pause, it rushes on and westwards, and some sweet corners suddenly may seem like from another planet after just five minutes, if the rays have moved their beaming smiles away. But my steps, still colorful and still petals. White, yellow, pink-mauve… and the green, a joy.

Rustling around rounding it all off colorfully through the silky afternoon air… beyond yesterdays, tomorrows, leaving just a today – luminous swirl and sweet in its infinite finitude, all a spiral, a whirl, a corolla…

…an illusion, a fantasy, reverie

…coming full circle. 

 

🐾🐾🐾

Pași foindu-mă roată,
galben, mov, catifea
Pantofiori, cataramă,
flori, petale

în stea…

Cerc de umbre, lumină,
mers lunatec, rotire
Fără gânduri, doar raze,
șoapte verzi…

fericire

 

My steps going in circles,
yellow band, fluffy plush
Ring around my shoe,
bouncy buckle,

mauve rush…

Loop of shadow and shine,
purple tread, grassy ground
Quiet thoughts through the day,
spring’s soft whispers…

no sound

 

Mov și galben în pași în cerc… pentru provocares de marțea aceasta pe blogul Dutch goes the Photo!

 

Mauve and yellow steps in a circle… for this week’s challenge on Dutch goes the Photo! 

Tuesday Photo Challenge, Week 110 – Ring

 

Nic🌻le

 

 

Reclame

Vals în val de alb…/ White waving waltz

 

 

Ați observat vreodată cum luna mai dansează aproape… doar alb?

Alb și iar alb… în val după val. De la grandiosul liliac și picături de lăcrămioare (sau picturi?!… 😊), zilele de mai se strecoară printre ramuri de boules de neige, voalul miresei, iasomie, salcâm, castan, soc…

….buchețele și mireasmă și farmec de vals imaculat de strălucire.

 

Have you ever noticed how the month of May dances almost… only white?

White and white again… wave after wave. Starting with the lofty lilac and cute droplets of lily-of-the-valley, the days in May really found their sinuous way among branches of snowball and bridal veil bush trees, jasmin, locust and chestnut tree flowers…

…little bouquets of fragrance and charm in an immaculate waltz beyond bright.

 

Da, stingherii ghiocei dau tonul alb în februarie, martie, dar apoi, martie, aprilie fac un detur curcubeic de toată frumusețea. Albastru sclipind a viorea sau toporaș, roz surâzând a zambilă și galben a narcisă sau frezie, violet murmurând dinspre brândușe…
…și lalele divine în toate nuanțele posibile. Oare-am lăsat vreun posesor de petale pe din afară?
Ei bine, toate astea pe lângă fel de fel de fel de alți și alți arbuști superbi în aprilie. Magnolie, gutui japonez sau gard viu cu flori galbene mici și pufoase, sau copăceii cu crengi împodobite cu buchețele tot galben aprins, hm… chiar nu știu cum se numesc. Și apoi, irișii. Eu le spun stânjenei. Legânându-se hotărât, mov sau bleu pal rătăcit printre mult râvnitele picături de ploaie.

Dar în mai… fondul redevine alb. După mugurii și puful aiurit de păpădie explodând năucitor de pufos din senin, fundalul ondulează apoi de salcâmi pletoși, castani semeți… bolte de clopoței și dantelă și lumănări parfumate sublim.

 

 

Yes, it all starts with the shy snowdrops in February, March, a white wink. But then March, April take like a radiant rainbow detour. Starry blues in the cute little violets in the woods, and pink-smiling hyacinths, yellow-giggling daffodils and freesias, violet-murmuring meadow saffrons…
…and then divine tulips in all conceivable hues. Now I wonder if I left any delightful petal owner out?
Well, all these among other and other splendid colorful bushes in April. Magnolia and Japanese quince trees, those luminous bushes blooming bright yellow bouquets, hm… no idea how those are called. And then, the iris. Like a soft smile, mauve or even pale blue, looking lost under the much longed for April raindrops.

 

But in May… everything starts to unfold white. After the buds and the dandelion fluff exploding amazingly soft out of the serene April blue, the background ripples with the white locust clusters, charming chestnuts… arches of bells and lace and scented candles sublime.

 

Iar printre rânduri de viță de vie înmugurind, perluțe de floare de căpșuni la tot pasul.

 

And among rows of grapevine, sweet little pearls of strawberry blossom at every step.

 

Mai sunt și mirifici, bujorii, între timp, albi, roz și roșu pufarin. Deși… vă puteți închipui un bujor albastru? Sau mov? Eu da, și arată superb în galeria imaginației mele înflorate. : )) Și-apoi… sosi-vor trandafirii. Da, portocaliul unora dintre ei… de culoarea apusului. Nici o altă floare nu mai zâmbește portocaliu spre frez în așa fel. Poate câte-o garoafă sau vreun crin, dar sclipirea aceea aproape transparentă a petalelor, doar trandafirii o pot radia.
Și câte alte splendori murmura eteric la tot pasul. Garofițe zburlite, panseluțe pleoștite de câte-o pală de vânt și ploaie urmate de raze bruște. Și undeva printre verde, așteaptă să ne coloreze vara…
…crinii regali, gladiolele spadasine… 😊

Cu siguranță luna de alabastru le dă tonul. În ape opaline. Ea le imprimă unduirea, iar razele le invită la vals in val de alb.

 

 

And in the meantime there are also the peonies, white, pink or red petal joy. Though… can you imagine a blue peony? Or violet? I think I can, and it looks lovely in the gallery of my flowery imagination. : )) And then soon… there will be the roses. Yes, and the orange in some of them… the color of the sunset. No other flower can smile so beautifully orange as a rose. Maybe a carnation or a lily sometimes, but that soft brilliance, almost transparent, can only be admired in orange rose petals.
And quite many other such splendors whispering ethereally at every step. Cute little ruffled carnations, pouty pansies touched by a sudden gust of wind and rain followed by abrupt shiny rays. And somewhere through the green, all the others, waiting, to bring color to our summer…
…the royal lilies, the gladiolus like faithful gladiators… 😊

 

Certainly the alabaster moon must have started it all. From its ivory shine. She sends them all petals out there waving, and the sun rays invite them to the white waving waltz.

 

Nic🌼le

 

 

 

Și amintindu-mi puțin, acum trei ani și trei zile a mai vălurit un mai alb aici. Doar imagini, deloc cuvinte atunci.

Dar acum… minunată ocazie să trimit în eter un mult și pufos… mersi! Pentru frumusețea cea albă.

🙂

And going down memory lane a bit, three years and three days ago, another white May was waving around here. Just images, no words then.

But now… a wonderful occasion to send a huge handsome… thanks! out there, in the beautiful big blue. For all the white beauty. 

 

 

Abc-ul strălucirii/ The Abc of shine

 

“I love to see the sunshine on the wings of the Dragonflies…
there is magic in it.”

― Ama H. Vanniarachchy

 

Alfabetul luminii e un zâmbet,
din privire eter
ca o floare,
scăpărând a speranță și cântec
din silabe
împletite cu soare

Printre strofe murmură stele
hrănind
cu picuri de ieri,
fremătând a taină și iele
ce îngână
refren și-adieri

Iar când zboară cuvinte curate
înșirându-se litere
blând,
se simte un înger bătând
din aripi
până departe

Ca un imn închinat devenirii
explodează în inimă
raze,
purtând pecetea iubirii
și pulsând
infinite turcoaze

 

Light’s alphabet starts with a smile
an ethereal look,
a soft gaze
shining with hope like a song,
its syllables
woven with rays

Through the stanzas the stars are alight,
nourishing
realms and reigns,
a rustle of secrets and fairies
murmuring
mystic refrains

And when pure sweet words start to fly
letters
dazzlingly dancing,
silk angels’ wings gently flutter
far away anthems
entrancing

Like an hymn dedicated to life,
beams in my heart…
velvet stems
bearing the seal of love
and throbbing 
with infinite gems

 

Strălucire jucăușă pentru provocarea de săptămâna aceasta,

 

Playful brightness for this week’s challenge on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 109 – Shine

 

Nic💛le

 

 

 

 

Spring Quotograph… and slow rise

 

 

Gânduri hoinare
străbătând înnoptarea,
râvnind să prindă
refrenul strălucirii
răsărind margini de dor

 

My day, my loose thoughts
traveling across shadows
daring to grasp
the margin of remote shine,
the slow rise of heart’s yearning

  

Un val de netimp
măsurând tainic mersul,
magie albă,
din zâmbet foc de apus…
palid văl peste lună

 

Light wave beyond time
through a soft tread so pale,

cozy white magic
sheltering sunset’s flushes…
over moon’s face a veil

 

Luna răsărind într-o seară de aprilie, și aici în rânduri Tanka, pentru provocarea de săptămâna aceasta de pe Dutch goes the Photo!

 

Moon rise and sunset one April evening, and now Tanka lines, for this week’s nice challenge on Dutch goes the Photo! Tuesday Photo Challenge, Week 108 – Rise. 

 

 

Nic🌙le

 

 

 

Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le

 

 

 

Spring Quotograph… and the fuzzy unlikely

 

 

Improbabilul azi
vag estompându-se
printre raze de mâine
un probabil
țesându-se

astfel
conturându-se,

în poate și trebuie
treptat îmbrăcându-se…

neclar improbabilul
dizolvăndu-se-n mers
dar
luând ceața din pași
și dându-le
sens

 

The unlikely today
smoothly fading away
when tomorrow’s fresh ray
sweetly comes into play

and perhaps
come what may,

and happen what must,
serene golden dust…

and the fuzzy unlikely
just wanders astray
still,
keeping misgivings
and sameness
at bay

 

Probabilul este deja în improbabil. Ca și posibilul în imposibil. În alcătuirea cuvintelor, mă refer, este acolo, la vedere. În substanța lor deja.

„Oare care este probabilitatea ca asta… sau asta să se întâmple?” ne întrebăm totuși. Șansele? Gândim, socotim…
Deși s-ar spune că, probabilitatea ca ceva să se întâmple sau nu este… probabilitatea pe care i-o dăm chiar noi?
Noi observăm sau nu, ne place sau nu, credem, alegem, visăm sau nu, o direcție… un sens, un parcurs. Sau nu. Noi ajustăm ușor setările. Navigăm. Prin ceea ce pulsăm?
Deci măsura întâmplării, sau a neîntâmplării, a ceea ce poate sau trebuie să fie este înăuntru? Iar numitorul comun, dirijorul, maestrul de ceremonii, ghidul sau însoțitorul, harta însăși… se pare că ne poate fi doar ceea ce simțim?
Un mic sau un mare „cred asta” sau cealaltă, nuanțe zeci în inimă mereu. În puls. Cumva, undeva o voce, o șoaptă vag auzită. În formă de sămânță, apoi de rădăcină… sau tulpină, boboc… sau petale deja. Uneori doar ceva vag schițat fluturând în adâncuri, alteori clar conturat dominând peisajul. Dar oricum ar fi… acel ceva este.
Din care este poate încolți un alt este, și un altul, și altul…
…firul poveștii a ceea ce simțim. În fiecare celulă din noi, aproape palpabil, vorbindu-ne.
Și-n pași apoi ni se-mpletește șnurul minune a ceea ce facem. Din gând în gând în gând…

 

Palpabil și totuși inefabil, când vrem să povestim, nu putem să coborâm în cuvinte.

Inexprimabil, formidabil… se pare că probabilul ne este…

…chiar înainte de a ne fi.

 

The likely already exists in unlikely. Like the possible in impossible. In the words themselves, I mean, in their substance. There already, in plain sight.

„How likely is this or that to happen?” we ask ourselves though. „The odds, what are they, the chances?” We think and we reckon…
Still, it may just be that, the probability for something to happen or not is… the very probability that we give it ourselves? Aware or unawares.
We notice or not, like it or not, believe, choose, dream it or not. A direction, a sense, a feel… Almost like adjusting settings slightly? Adjusting sails. Through the way we throb? What pulsates within us?
So is it that the measure of what may or must be happening is inside us? And the common denominator, the conductor, the master of ceremonies, guide or companion… the map itself seems it can only be what  we feel?
A little or a big „I believe this” or that or the other, hidden hues always there inside our heart. Our pulse. Somehow faint or strong, a voice in there or a whisper always making itself heard. As a seed or a root… then a stem, a bud.. or petals already. Sometimes just vague flutters, some other times clear outlines across our soulscape. But in any case, seems there.
From which there can spring another there, and another, another…
… the story thread of what and how we feel. In every cell of our body, almost palpable, talking to us.
And then the stream of what we do is woven into our steps, thought from thought, feeling from feeling…

 

Palpable but ineffable, if someone asks, we cannot really descend into words much or well.

Unutterable, unbelievable… the fuzzy unlikely seems to become the mellow likely

…probably even before we spell like.

 

“Sometimes we need a wise guide to peel back the ceiling of our lives to remind us that infinity never places any limits on our skies.”
― Curtis Tyrone Jones

 

O temă specială săptămâna aceasta,

 

Nice topic this week on the Daily Post,

Weekly Photo Challenge – Unlikely

 

 

 

Felii de albastru…/ Slices of blue brightness

 

“Dream’s elixir veered between light and clouds
to save the blue..”
― Munia Khan

 

bright slices of blue, both deep and delicate,
rich light seizing my thoughts,
disclosing ways that I never thought possible
onto life’s mysterious spots

trusting in dreams, in longing and yearning,
in blue’s infinite might
to lift off the ground and see all around
through freedom’s fabulous flight

one with the wings, in tune with the pulse
of day’s limitless flow
surfing the beauty of far waving skies
embracing its pure blue glow

a window of clarity reflecting hope,
like the shine of blue opals remote
bathing deep darkness into soft sheer brightness…
like seas sending sparkles afloat

 

felii mari de albastru, și senin și adânc,
raze fine ca podoabe de viață,
luminând cărări ce păreau prea departe
înspre taina ascunsă prin ceață

credință în vise, în doruri, dorințe,
în forța azurului soare
să-nalțe, s-ajungă și să vadă-mprejur
din zbor liber în zare

una cu aripa, cu sensul și pulsul
curgerii vii neoprite,
navigând pe undele oceanului cer
sorbind din sclipiri infinite

o fereastră de clar reflectând feerie
strălucind roz albastru opal
trimițând în adâncuri lumina cascadă…
ca marea luciri către mal

 

“We be light, we be life, we be fire! We sing electric flame, we rumble underground wind, we dance heaven! Come be we and be free!”
― Kate Griffin, A Madness of Angels

 

***

Mă uit câteodată la cer, în albastru, minunându-mă…

… e albastru! Cer, pământ… aer cântând printre picături de alb, pictând cu azur, boltă culoare și dans și muzică reverberând, rotind spațiu și timp de dincoace de lună și nori…

…iar noi, și mici și mari în același timp, punctiformi și imenși, firimituri desprinse din imensitate doar ca să reflecte frumosul-lumină din ea.

Și apoi, o minune de piatră semiprețioasă despre care am citit în timp ce înșiram versurile, opalul albastru. Exact ca o fărâmiță de planetă strălucind magic, arată minunat (găsiți mai multe imagini aici sau aici și… poate fi și roz, e pur și simplu incredibil de frumos, doar privindu-le… îți umplu sufletul de lumină și cald).

 

😊😊

I sometimes look up at the sky, into the blue, wondering…

…it is blue! Sky, earth… air singing through drops of white painting with azure dashes, arch of color and dance and music reverberating, spinning space and time underneath the moon and the clouds…

...and we, both small and big at the same time, like tiny dots and spots of immense importance, crumbs having come a bit apart from the vastness only to reflect back at it its beauty and light.

And then, also a wonder of a natural gem that I read about while laying down the lines above, a blue opal. Exactly like a little fragment, a morsel of our planet shining sweetly… preciously, a thought came (more images here or here and… can also be pink,  they all look incredibly beautiful, just by looking at them… and your heart is filled with light and warmth.) 

 

Nic🎶le