Autumn Quotograph… and playful peace

 

 

Doar soare în inimă, a mea și a ta…
coroană de raze,
și pace…

și stea

 

Just sun in the heart, both near and far…
sweet spells of light,
playful peace…

and a star

 

Anunțuri

Roz atât de aici…/ Pink present

 

 

Bătăile ceasului, ale inimii… bătaie de aripi, de vânt… petale-cuvânt

…pulsând roz.

 

😊

The clock ticking, the heart beating… beating wings, blowing breeze…

…serene pink petal pulse.

 

O provocare în roz luminos… One Word Sunday Challenge, pe blogul Travel With Intent.

 

Lovely One Word Sunday Challenge on Travel With Intent blog, and this week’s topic is Pink.
Happy to join!

 

De-ale pufoșilor/ Of purr, fluff and snore…

 

“No one has ever been able to discover
how they make this subtle sound,
and what is more, no one ever will.
It is a secret that has endured
from the very beginning of the time of cats
and will never be revealed.”
― Paul Gallico

 

Deci. Dorm de sare blănița de pe mine, nu așa. Pentru că… sfor. Torc pe mine și blana mea, parol. Și chiar nu-nțeleg, cum vine asta, say cheese?! Oare ce vrea de la mine?

Hm, ce știu eu e mai mult un… hey, cheese!!

 

So. I so snore… that my cute fur has its own dreams too, what can I purr? Because… purr real, I don’t think I see it. I meow… what do they want from me, say cheese?!

Hm, all I ever knew is more of a… hey, cheese!! 

 

Zona pisi-cățeilor, și-n anumite zile, mai cu noroc, a cățe-pisicilor. Semnalizată corespunzător: „Purtați atitudini adecvate! Și anume, mai puțin nervi la purtător!” Deh, miau și ham, și cine se mai înțelege cu… ce. Iar de luat loc, scaun, bancă, leagăn… hm, poate la iarnă? Acum, doar pe iarbă.

Grădina, florile și lumina copilăriei. Și mansarda…

…asaltată tacticos de un motănel căutător de acoperiș însorit. Motănel ferm convins că de-acolo de sus trebuie să-i parvină raiul pisicesc și, cu manualul de echilibristică la zi, parcurge dlui pădurea deasă de viță de vie, cărare pe butuci…

 

The cat-dog area, and on some days, luckier, the dog-cats’. Proper signs, too: ” Be on your best behaviou and wear adequate equipment! Namely, don’t step on the felines’/ canines’ nerves!” Well, meow and bow wow time… and in case you are looking for a comfy place to sit, chairm bench, swing, hm… maybe in winter? Now, some places left right on the grass.

The garden, the flowers… the childhood’s light. And the loft. Or the attic…

..the mansarde, that is, tactfully tackled by a cute kitten, quite determined to cut through the leafy vine to get to its lovely cat heaven somewhere up there, the basic balancing skills’ users guide up to date, smooth path through the green carpet next to the window…

 

Iar în mansardă… cine altcineva decât eu și cu mine? Și… cu alte efecte speciale, de la mine-nțeles.

Și-ntr-atât de speciale încât… raiul pisicesc trece prin click și declick și raze… și pernuțe molcuțe și tot așa, că doar… despre ce vorbim aici. Totuși. Păi… zâmbim, ne hlizim, cu sau fără lacrimi, sau.. ce miau.

Oricum, oriunde-am întoarce mustățile pe-aici, est, vest, celest… dăm de-un peisaj. Poftim de nu fă poze.

 

And in the loft… who else if not me, myself and I? And… other special effects ready to take off, how else.

And so special that… the cats’ heaven really goes through clich and double click and… soft cushions, and so on, sp forth… I mean, what else is there. Well… we smile, laugh, plus minus tears, and meow.

Anywhere we turn our honorable whiskers, east, west… so much zest, our kittenish eyes feast on a landscape..like corner anyways.

 

Și-apoi într-o dimineață, doi obosiți  adormiți stăteau perfect neclintiți la un fel de… plajă matinală de-nceput de septembrie, aproape făcuți sandwich. Refrenul… tot pe note de sfoorrr,  deși aproape… plutind. Le-auzeam visele chițăind, ce pot să spun, dar rămâne-ntre noi, bine?

😊

And then, one very bright day, two tired sleepy fluffs were lying there no move whatsoever, some kind of early morning sunbathing session, it seemed. Their tune… the same snoring rhythm, though looking afloat. I could almost hear their mousy dreams, what can I say, well… just between you, me and them, surely.

 

Și cu pictații ăștia pozând însorit și-aducând a toamnă senină, eu zic… pa, pa. Că de nu, pisiceniile împânzesc cu una cu nouă și octombrie bârrr. Hm, care de fapt n-ar fi o idee chiar rea. Mai vedem, poate urmează… Pufoșii 2. Mai leneși, mai însoriți.

De noiembrie joc.

 

And together with all these funny painted fluffy meows in the grass, reminding me of serene autumn hues, I’m saying…  see you soon. Or else the fluffs and puffs move their nine lives into October and brrr… hm, which would not be such a bad idea in fact. We’ll see, maybe there will be a sequel. Purr, snore and fluff… take 2. Even lazier, sunnier.

Into November delight.

 

Nic🐱le

Toamnă cafenie…/ Auburn autumn

 

“It looked like the world was covered
in a cobbler crust of brown sugar
and cinnamon.”
― Sarah Addison Allen, First Frost

 

trenă de frunze plutind pe pământ,
murmur de foșnete fără cuvânt,
alunecă rece printre zile și nopți
în brumă îmbracă strugurii copți

lacrimi aruncă din norii-i de gri
peste dealuri întinse și parcuri pustii,
veșmântul ei greu de ploaie și vânt
împrăștie păsări pe-alt colț de pământ…

din ochii adânci îi transpare magie,
iar palmele-i ude scutură cerul,
din ramuri de frig picurând elegie
ce-n suspine-mbracă eterul

o respiri, te inspiră, te poartă spre tine
parfumul de ars îți pătrunde în piele
plimbându-te crud pe covorul de zile
cu ecouri de vară și stele…

over the day... and far away

 

trail of leaves floating away
murmur of rustle and stillness
dressing in rhyme the night and the day,
and the grapes in a blanket of chillness

tears dripping from its deep clouds of grey
over the parks and the hillsides
its heavy cloak of crisp wind and rain
fleeing the birds over moon tides…

from its gloomy eyes, sparkles of mystery
its drizzly palms shaking the skies
from branches of cold, raindrops in wintery
sighs draping the highs

you breathe it in, it breathes you out
its perfume of cinders infuses your skin
you walk shorter days full of doubt
through echoes of summer and dream…

 

Nic🍇le

 

Zile de octombrie colorate și-aromate în continuare!

 😊

Colorful and sweet-scented October days! 

 

Cute Quotograph… and love

 

 

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also…  a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

 

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot?  Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar…  este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

 

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight…  thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond.  Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Ansolutely no beginning or end. it seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

 

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

 

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

 

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

 

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

 

Nic💓le

 

Clipe de negru…/ Black moments

“…People are rivers,
always ready to move from one state of being
into another.
It is not fair, to treat people as if they are finished beings.
Everyone is always becoming and unbecoming.”
― Kathleen Winter, Annabel

 

Clipe de negru ce mușcă adânc,
lăsând urmă de zgomot în șoapte
Clipe de negru arzând nerostit
cu flăcări topindu-se-n noapte

Clipe de negru vuind ca un viscol
turnând gheață în zile…
Clipe de negru vibrând intr-un ritm
ce stinge lumina-n privire

Clipe de negru respirând printre raze,
întorcând ochi dinspre cer,
Clipe de negru urnind lanțuri grele,
dizolvând nopți în eter

Clipe de negru implorând a culoare,
aur sau argint poleială…
Clipe de negru curbând magic timpul
prin aer îmbrăcat în cerneală

Deși…
doar așa, prin clipe de negru
din pașii cu umbre
de ceață
se toarnă o punte din suspinul adânc
spre stele și pace,
spre viață

 

Black moments bite, they take their share
and leave a sorrowful mark
Black moments burn, feeding on air,
with flames shaping the dark

Black moments blow like fierce winds moaning
unleashing ice through the days…
Black moments beat an unyielding tempo
stifling magical rays

Black moments breathe through smiles and sun,
turning our eyes from the flight,
Black moments breaking free from the fetters,
transforming nights into white

Black moments beg to be painted sweet blue,
green or yellow or pink…
Black moments bending the time and the skies,
spewing an eerie ink

Still,
black moments bathe the wonderful air

in shrouds and veils
of night,
becoming the bridge for the long bitter sighs
towards bright beautiful
light

 

Nic🍂le

 

Inspirată oarecum neașteptat de aerul puțin mai rece de final de septembrie, luna plină… de ceață și… filmuleț.
 😊
Interestingly inspired by the end of September air, a bit chillier, the foggy full moon and… the sweet little film.

 

 

 

 

Toamnă rotind albastru…/ Autumn spinning soft blue

 

“And I am dumb to tell a weather’s wind
How time has ticked a heaven round the stars.”
― Dylan Thomas, Collected Poems

 

Un verde de-amiază dezmorțită de octombrie rostindu-mi steluțe azurii ca decupate cu multă migală direct din zare și raze… și-albăstrindu-mi perfect ziua și pașii.

 

Warm October noon and the green reveals little stars as if cautiously carved right from the skies and the rays… a perfect blue dash along my day and my steps.

 

“I like the sky. It’s rational to me in a way that life isn’t.”
― Maria Dahvana Headley, Magonia

 

Nic✨le