Căutare înălțătoare…/ Quest and elevation… beyond seasons

 

 

Escala…dare jucăușă primăvara asta. Surprinsă de mine ca din verde de aprilie?

Iar acum, editând puțin fotografia, am observat un detaliu drăguț… partea dreaptă sus, arată de parcă degetele cățărătorului buclucaș culeg sclipiri? Ei bine, o sclipire. O fărâmiță de lumină rătăcită, la o privire mai atentă.

O licărire, o particulă scânteind în fundalul pierdut… părând să își căute loc. E a cui o găsește? A cui o prinde din zbor? Pășind de-a lungul, de-a dreptul…

Și imaginația a prins glas,

…trebuie să se fi simțit ca o întrebare, nostima escaladare, pășind ca din gând curios… va ține gărduțul ăsta sau va ceda? Tatonând necunoscutul? Neașteptatul?

Întrebând aerul, ziua… încotro, ce sau cum.

Sau poate… un exercițiu de echilibru.

O căutare.

Și cumva… mi-a amintit de Don Quijote de La Mancha și al său Sancho Panza, unul din eroii mei preferați, idealistul, aventurierul, admirabila demnitate din esența visului său… steaua de neatins dar mereu aproape.

Și desigur, la o simplă privire… doar viața pur și simplu, derulându-se jucăuș, în timp ce printre fire pare a sclipi un mozaic ca un quiz, pe un fundal… țesătura vie de piese rotindu-se caleidoscopic. Imprevizivil. Pline de energie. De spirit.

Mi-a făcut imaginația să danseze,
…că poate fiecare secundă pe care o respirăm este așa. Dincolo de orice pare să ne iasă în cale. În prim plan. Și cumva martori suntem, al unui design uimitor, nearătându-se imediat ochiului, și totuși… fabulos. Desfășurându-se silențios de jur împrejur?
Poate doar… un salt cuantic miniatural? Înspre un dincolo explodând luminos? Pas cu pas? Clipă de clipă? Doar dacă am putea fi atenți… prezenți…
Izvor de minuni acolo, în peisaj, zburdând magic, așteptându-ne, anotimpuri curgând lin… vesele și vioaie,
Fundal muzical pentru lume, așa cum o știm, doar cu note sclipire și licăr, melodia luminii…
Note simple povestind despre încântare.

Minunatele aripi, în orice fel ar putea ele sclipi, a metal, a suflet, a August fierbinte sau a fulgi înghețați, a joacă, a căutare, a dor…  sunt tot aripi. Ele poartă.

Iar anotimpurile… sclipesc colorat, nori asezonați cu umbre și soare.

Arătându-ne drumul?

 

Playful climb this spring, which I caught… like out of the April green earlier this year?

And now, editing that photo a bit, I noticed this cute detail…  top right side, almost looking like the cute climber’s fingers were picking sparkles? Well, a sparkle. Like a little flickering bit of brightness, if you look more closely.

A small quantity of light, a particle twinkling hazily in the slightly blurred background… somehow like finding its due place? The seeker’s keep? Along and across…

And my imagination took flight,

…it must have felt like a query, that very moment. Stepping up while wondering… will this little wooden garden fence hold or give way?  Tackling the unknown? The… unexpected?

Or asking the air, the day some vague questions… where to, why or how.

Or even… an equilibrium exercise.

A quest.

And so… it also reminded me of Don Quixote of La Mancha and his squire Sancho Panza, one of my favorite heroes of all time, the idealist, the dreamer, and the admirable dignity of his search, of the unreachable star… within reach. Ever so close…

Surely, at first glance… pure and simple life prancing playfully, perhaps while attempting at solving the same old quiz, sometimes dancing against a quaint kind of canvas, made of kaleidoscopic pieces of such frolicsome quality. Frisky and skittish. Full of energy. Of spirit.

It did make my imagination fly freely,
…that maybe each second should feel like that. And it does, beyond anything else in the foreground. And like witnesses, we are, of a magnificent design, not plainly visible but still… quite grand. Unfolding quietly all around.
Maybe just a silent miniature… quantum leap? Into a beautiful bright beyond? Step by step? Minute by minute? If only we paid attention. If we… attended to it. If we were present…
A splendid spring of wonders going on in the hazy backdrop, season by season, and beyond any season, all sprightly and quick.
Like a lovely musical background to life, only made of quirky sparkles instead of musical notes… floating through summer’s warm breeze, autumn’s yellows and reds and winter’s gray or white.
A soft song made of life’s simple delights.

The wonderful wings… whatever sparkles they are made of, light metal, sweet soul, warm August or frozen flakes, cute playfulness, long search or deep longing… they are still wings. They bear.

And the many-hued seasons… sparkle down below through the clouds duly seasoned with shadows and rays.

Showing us the way?

 

 

Postare concepută pentru provocările minunate de săptămâna aceasta, Elevare (înălțare, escaladarecreștere, etc),  Anotimpuri și… Litera Q.

😊 😊

Written for this week’s wonderful challenges,

One Word Sunday – Elevation

Tuesday Photo Challenge – Season

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter Q

 

Though, as a side note, I should somehow add that there are quite a few other thoughts and images that came to mind related to these nice challenges this week, so there may be more about each these days.  🙂

 

 

Anunțuri

Mesajul din roz, vișiniu…/ The message in the pinks and the purples…

 

“For us, the greatness of this universe is
to give us every means
by which we may build our dreams!”
― Mehmet Murat ildan

 

Perhaps everything
is about
the brightness,

about the hues
burning light

Perhaps everything
is about
the lightness,

about its feathery
flight…

Perhaps colors
are
sweet-winged sprites

that dance
through the air’s
soft passage

And perhaps their
cheerful
tinges

are meant
to send us
a message…

Perhaps the shades
of the days

are singing a hushed
vivid song

between
the tones
and the contours,

and the rosiness,
mild
or strong…

 

Poate totul
e despre
culoare,

despre nuanțe
sorbind din lumină

Poate totul
e despre
ușor,

despre zbor și clipă
senină…

Poate tonurile
sunt
spirite vii

dansând
prin aer
miraj

Și poate
sclipirile
vesele

transmit
către noi
un mesaj…

Poate razele
din a zilelor freamăt

cântă un cântec
în pace

un glas printre
tente
și margini,

în ape
străvezii
sau opace…

 

 

Provocarea de marți săptămâna aceasta a fost cu și despre mesaj/e. De aici acest nuanțat… și poate.

😊

Post with a „Perhaps” message, in the hues of a pinkish bowl or a purple urn, for

Tuesday Photo Challenge on Dutch goes the Photo!

Cee’s Fun Foto Challenge on Cee’s Photography

 

 

Nic✨le

 

Parada petalelor pictate…/ Painted pottery parade

 

„From December to March,
there are for many of us three gardens –
the garden outdoors,
the garden of pots and bowls in the house,
and the garden of the mind’s eye.”
– Katharine Sergeant Angell White

 

Parcă adună stele din iarbă,
(ei bine, din zăpadă)

sau strâng roua de stele?

Și parcă îmi amintesc
cum se simt
stelele…

Parfum de alb aprins,
imaculat,
poezie vie…

prezent prețios

 

They look like they gather stars in the grass,
(well, in the snow)

or stars’ dew?

And they remind me
of how 
the stars feel…

Perfume of burning white,
immaculate,
paradisiac poetry…

precious present 

 

Parcă tocmai coborâte din poveste. Sclipeau.

 

Like having just descended from a fairy tale. They were shining.

 

Paradă colorată strălucind prin alb de început de decembrie și meșteșugită pentru provocările deosebite de săptămâna aceasta. Iar s-au îmbinat minunat!

Și, în ton cu litera pe rol, în cuvânt de minim cinci litere, aș spune… perfect?!

😊😊

Colorful pottery parade today, with painted petals on elegant pots. I’d somehow say… sweet perfection for the little… pinch of snow, playfully shining its immaculate glow in the grass. 

And I would even say… a tad picturesque, for this week’s challenges, like a pleasant walk along pretty alley paths for

One Word Sunday – Potty, on Debbie’s Travel with Intent

Cee’s Fun Photo Challenge – Letter P, on Cee’s Photography

 

 

Nic❄le

 

Vulpea și… viața/ The fox and… the friendship

 

 

Vulpițe prinse în poză, poveste, filmuleț… toate puse laolaltă pentru două provocări de săptămâna care tocmai se încheie.

 

Little foxes… in my photos, a story, an animated short movie… all put together for two challenges this past week,

Tuesday Photo Challenge – Build on Dutch goes the Photo!

CFFC –  Letter O on Cee’s Photography

 

***

Ce pot să spun decât… sper să vă placă. Și vouă!

Filmulețul? L-am găsit din întâmplare la început de toamnă, căutând de fapt altceva. Privindu-l atunci, mi-am amintit imediat de o poveste minunată citită astă vară la recomandarea unui prieten drag.

Povestea? Se numește Fox 8: A Story, de George Saunders, iar eu m-am bucurat de ea în format Kindle. Câteva fragmente găsiți mai jos.

Iar prietenia? Grijă și cald, umple sufletul. Recele iernii e doar rece, nu frig. Frica se topește în peisaj, iar ziua… e cât un an prins în globul unui minut. De etern.

Cât despre „a construi”? A înălța, a consolida sau a hrăni? A clădi un acasă, un împreună, o viață…
Timpul construiește. Fortifică.

Anotimpurile, inima… pulsează și pun la un loc. Mecanism rotind continuu, transformând circular, adunând, amestecând. În mojarul momentelor. Căci noi… noi uităm, apoi ne amintim, apoi uităm din nou, zăbovim, ne răzgândim. Suprapunem cărămizile trecerii, le zidim din noi înșine, cu pași sinuoși, le ridicăm ca o catedrală. Un sanctuar. La temelie… propria noastră ființă.
E cursă contra cronometru,  dar se simte în reluare pe tot parcursul. Rostogolim secundele… ca pe bulgării de zăpadă. Hohotim, în râs sau în plâns. Ne grăbim sau savurăm… clipe la întâmplare. Fărâme de zi. Felii de suflet. Bucăți de viață. Și nu ne putem oprim. Fără să ne dăm bine seama, devenim. Redevenim. Tot mai noi înșine.

 

Și apoi… modul în care este scrisă! Povestea vulpiței cu numărul opt. Este scrisă într-un stil tare dulce, unic, cu părți nostime și părți triste.  Citeam… țopăind cu vulpița cumva îngândurată, nedumerită, căutând și iar căutând.

…și aici mă opresc. Poate o veți citi și voi la un moment dat. 🙂

 

What can I say, I hope you will like this too.

The little video? I came across it by accident, while looking for something else this autumn. Watching it then reminded me of a lovely story that I read in summer, which was a nice gift from a dear friend.

The story? It is called „Fox 8: A story” by George Saunders, and I read it in Kindle version. Beneath you can find a few excerpts.

And the friendship? Care and warmth, it fills the heart. The winter’s cold no longer feels cold. Fear melts, and the day… is like a year that can fit in the bead of a minute. Feeling eternal.

As for building? Raising, consolidating, nurturing? Shaping a home, a togetherness, a life…
Time builds. It reinforces?

The seasons, the heart… they beat and they blend. A mechanism that throbs continuously, transforms everything going in wide circles. It mixes. In the moments’ oven. For we… we forget, then we remember, then we forget again, we linger, we change our mind. We lay brick over brick in our path, we assemble them like building blocks from within our very selves, the meandering steps. We put them up like into a cathedral. A sanctuary. On the foundation of our own essence.
A race against time, though feeling in slow motion all along. We spin seconds… like rolling snowballs. Things gather, are built up. And we burst into laughter, into crying, we rush or we savor, randomly sometimes. Crumbs of days. Slices of soul. Portions of life. We subtly become.  And become again. Even more ourselves.

 

And then… there is the style! The story of fox number eight is written in a very sweet style, funny parts,  sad parts too. I was reading… as if travelling with the little creature, continuously contemplating things.

… and I’m going to stop here. Maybe you are going to read it too some day.

 

😊😊

„Deer Reeder:
First may I say, sorry for any werds I spel rong. Because I am a fox! So don’t rite or spel perfect. But here is how I lerned to rite and spel as gud as I do.

One day, walking neer one of your Yuman houses, smelling all the interest with snout, I herd, from inisde, the most amazing sound, Turns out, what that sound is, was: the Yuman voice, making werds. they sounded grate! They sounded like prety music! I listened to those music werds until the sun went down, when all of the suden I woslike: Fox 8, crazy nut, whne sun goes down, werld goes dark, skedaddle home, or else there can be danjer!

So came back nite upon nite, seeted upon that window, trying to lern. And in time, so many words came threw my brane, that, if I thought upon them, cud understand yuman pretty gud, if I heer it!
What that lady in that house was saying, was Storys, to her pups, with „luv.” When donne, she wud dowse the lite, causing dark. Then, due to feeling „luv,” wud bend down, putting snout and lips to the heds of her pups, which was called „gudnite kiss.” Which I got a kik out of that! Because that is also how we show luv for our pups, as Foxes! It made me feel gud, like Yumans cud feel luv and show luv. In other words, hope full for the future of Earth!

But one nite I herd something that made me think twise about Yumans.
And I still am.
………….”

„………….
For a long time, no one but me knew I knew Yuman. Then one day, as faith will have it, I am walking threw the wuds with Fox 7, a gud pal, when all of the suden a branch drops down on us from upon hi.
And I woslike: O wow.
But said not in Fox, but in Yuman.
Fox 7 was so shokked he just sat with haunch on ground and tung out, along with wide eyes of being complete lee astonish.
To which I said: Correct, what I just now spokem was Yuman, dude.
And he woslike> That is pretty gud, Fox 8.
To which I woslike, in Yuman, to perhaps show off slite: It is super gud, no dowt, Fox 7.
And he woslike: We must tell our Grate Leeder: This is so-
To which, in Fox, I woslike: I know, rite?
So we went to our Grate Leeder, Fox 28, and I spoke him some Yuman.
…………..”

 

***

Pun încă puțină toamnă aici, strecurată solar. Frunze de octombrie printre fulgii de zilele astea.

Vă doresc o primă lună de iarnă care să vă coloreze frumos și foarte frumos sfârșitul de an!

 

And add a bit more autumn here, on its solar tip toes. October leaves among snowflakes these days.

Wishing you a nice December, to color the end of the year nicely and very nicely!

 

***

Și o notă oarecum aparte în legătură cu pozele?!
Strălucire jucăușă de toamnă. Trimițând cu gândul la… caldul unui împreună?
Ei bine… am citit povestea astă vară, am găsit filmulețul la început de toamnă, dar în tot acest timp nu mi-am amintit deloc de suvenirul cu vulpițe. Cândva prin octombrie le-am observat, din întâmplare… portocalie. Uitasem de ele cu desăvârșire, deși se odihneau destul de la vedere pe un raft.
Interesant cum piese ca din același puzzle se potrivesc dintr-o dată de la sine. Minunat mod de a construi sau crea, ca din eter. Dă acea senzație profundă de sens și de minunat.

 

And a funny side note about the photos?!
Autumn-built brightness. Like nicely conjuring… the warmth of a life-built closeness?
Well… I read the story last summer, then saw the short film in early autumn, but all this time I did not remember at all I had that cute fox figurine. And some time in October I noticed it, out of the blue…  and its orange cuteness. I had completely forgotten about it, though it was resting in plain view on one shelf.
Quite lovely, how pieces can fall into place unexpectedly sometimes, and smooth. A lovely way of building somehow, by building momentum. It can surely give a deep sense of direction and wonder.  

 

 

Liniște toamnă-iarnă…/ Autumn-winter serene

 

“The peace of the gardens and the kindly lights in the windows
poured a tender influence into his restless heart.”
― James Joyce

 

How do I color
serenity,
what hues do I give
its fine wings,
and how do I paint its soft pulse,

the peaceful murmur it brings?

How do I draw
its sweet heart,
and where do I pour
its sweet essence
when the seed of its miracle soul

sprouts like a mystery presence?

What do I call
its deep tones,
and when can I muster
its answers
if the scent it leaves in its course

feels like a gossamer dancer?

 

Cum colorez oare
liniștea,
ce nuanțe să îi pun
pe aripă,
și cum să-i pictez oare pulsul,

ca murmur de fiece clipă?

Cum desenez oare
inima
ce-i bate din soare
esență
când sâmburii vii de tăcere

țâșnesc sublimă prezență?

Cum să-i numesc
tonul cald
și când să îi caut
rostirea
dacă orice plecare și drum

înseamnă pe loc și sosirea?

 

Plimbare înflorită colorat pentru provocarea plină de Liniște de pe WordPress Daily Post de săptâmâna aceasta.

 

Tranquil and colorful stroll today for this week’s photo challenge on the WordPress Daily Post – Serene. 

 

 

Cântec auriu…/ Golden song sweeping clean

 

 

Golden has to be the horizon…

golden as the sun rising clean,
golden
with a silvery trimming,

bathing soft smiles through dream

 

Golden must be days waving softly…

golden as the soul of life,
golden
with an orange embelishment,

bearing brightness through strife

 

And golden are to turn all the moments…

golden yielding brownish contours,
golden
shining blissfully soothing

burning all my sorrows and yours

 

So golden is the crown of stars…

golden glowing yellow divine,
golden
with a cinnamon fragrance

breathing through distance and time

 

Golden shower over the evening…

golden as the sun setting calm
golden
singing shadows and splendor

balmy sweet song like a psalm

 

 

Auriu e aprins orizontul…

auriu ca zorii de zi,
auriu
cu o margine vie

scăldând zâmbet sclipind argintiu

 

Auriu este timpul ce trece…

auriu ca un mijloc de ceas,
auriu
lucind nuanțe aramă

strălucind bucurie în glas

 

Aurii se strecoară secundele…

aurii cu luciri catifea
aurii
curgând magic și moale

sculptând ziua, a mea și a ta

 

Și-aurie e coroana de stele…

aurie scânteind galben soare
aurie,
cu aromă de cald

licărind a timp și a zare

 

Auriu răsturnat peste seară…

auriu din apus lucind calm
auriu
cântând umbre splendoare

mângâiere de nor ca un psalm

 

Poem and photos for

 One Word Sunday – Clean on Debbie’s Travel with Intent,

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter O on Cee’s Photography

 

Și un pic de aromă de scorțișoară…  printre bomboane culoare și joc, toate asortate în litera „o.”

 

Also adding here that bit of… cinnamon flavor to my photo – poem post, ok? 😊

 

A cinnamon moment…  going round and round through a colorful assortment of bonbon frolic too…

…somehow lost and found by me today?! 🙂 

Lost because I first took the photos having forgotten the camera on a wrong setting for the lighting indoors, and found… obviously, because I had to take the same photos once again. 😊😊

 

Un sfârșit de săptămână și… început de iarnă frumos și savuros!

😊

Wishing you all… savory nows, these days, first winter or summer days too!

 

Cute Quotograph… transformation and progress

 

 

Devenind, înnoind,

descuind nuanțe
mii…

prefăcând din secunde

aripi zâmbete
vii

 

Turning out, becoming,

spinning tinges
around…

rushing into each second

winged smile
from frown

 

For this week’s themes on

Dutch Goes the Photo blog, Tuesday Photo Challenge – Progress  and

The Daily Post’s Photo Challenge – Transformation.

 

Un sfărșit de noiembrie minunat!

 

Wonderful end of November days!