Mulțumesc frumos…

 

Vă mulțumesc mult, dragă Ane, Mirabela, April și Alekoosie pentru nominalizarea la acest nostim Liebster Award – Discover New Blogs.

liebster-award

Cu mult drag voi răspunde aici la ..doar câte două din întrebările voastre, alese așa ..mai jucăuș cum îmi place mie.  Sper din suflet să nu vă supărați prea tare pe mine. De numit alte seturi de câte unsprezece bloguri și de adresat alte seturi de câte unsprezece întrebări …hmm, imposibil lucru. De ce? E simplu, iubesc tot ceea ce aleg să citesc, blog cu blog cu blog.. și adresez cumva întrebări cu drag, prin reacții sau impresii la ceea ce citesc.. hihi 😀

Urmează deci câteva din întrebările de la voi și răspunsurile mele în ordinea în care am menționat numele voastre mai sus:

 

Cum se numește prima țară pe care ai vizitat-o?
Germania (Freiburg, 1995) ..hihi

Unde îți place să călătorești?
Spre destinații din Grecia, ..deci la mare, mai ales! Dar nu voi spune nu niciodată nici unui fel de călătorie, oriunde ar fi ea, munte, oraș, ..imaginația mea. 🙂

 

Care este deviza ta?
Nu se poate spune că am o deviză, dar am un ..dor, care mereu îmi cântă așa, ..iubește, îmbrățișează și iartă pe cât posibil tot ce se ivește în cale, și asta chiar atunci când apare, ..nici o secundă mai târziu.

Principalul tău defect?
Deseori mi se reproșează că aș acorda o prea mare importanță detaliilor, analizând totul prea în amănunt, deci fiind un pic cam pretențioasă cu mine și cei din jur (aici este, cred, mai puțin vizibil acest lucru, poate transpare printre rânduri uneori). Alteori, dimpotrivă, mi se spune că aș fi superficială și ..cumva neatentă sau chiar repezită. Hmm.. de fapt eu una nici nu pot spune că aș crede în ideea de ..defect. Fiecare este și face cumva ce simte nevoia la un moment, oare nu?.. 🙂

 

Ce rol are muzica în viața ta?
Bun prieten?!… parcă mă ia de mână uneori și mă poartă pe aripi de suflet și dor, ..chiar spre propriile mele gânduri și idei, dincolo de cele ale lumii mult prea reale. Bună sursă de inspirație alteori, deschizându-mi parcă uși de care uitasem. Reamintindu-mi..

La cine apelezi prima dată când ai nevoie de ajutor?
Sper să nu dezamăgesc, dar nu este ..la cine. Este ..la ce? Apelez mereu, în ultimă instanță, la intuiția mea. Încerc să mă bazez pe ceea ce simt, dincolo de tehnice date, deși făcând apel și la ele. Uneori discut și mă sfătuiesc și cu ceilalți, dar mereu ajung să mă ,,liniștesc” cumva așezat, încercând să le cuprind  pe toate topit în sufletul meu, iar de acolo de cele mai multe ori ..răsare ajutorul. 🙂

 

Ce faci când plouă?
Simt stropii de ploaie. Sunt ploaia. Sau ..încerc să fiu. 😉

Dacă n-ai fi fost om, ce ți-ai fi dorit să fii?
Mi-aș fi dorit să fiu câte un pic din orice altceva și oricine altcineva, măcar câte puțin timp să pot fi, dar asta cu condiția să țin minte că pot fi și om și să fac cumva diferența. Să mă pot bucura, ..sau să pot înțelege ce înseamnă să fii pasăre sau fluture, floare sau rază de soare, lună sau nor, pisicuț sau cățeluș, fir de iarbă sau mugur de brad,  suflet de om drag de orice culoare ..a pielii sau a gândului, fir de praf sau praf de stele, freamăt de vânt prin pădure sau sunet de val izbind țărmuri, sâmbure de caisă, briză, delfin sau curcubeu… 😀  Asta bineînțeles, mai în glumă sau mai în serios o spun, ..dacă nu suntem noi toți deja toate astea și un pic mai mult…

În ..aproape încheiere de-acum, mi-aș dori să nu pierd ocazia aici și să mulțumesc cu mult mult drag tuturor celor care poposesc fie și în trecere pe doarnicol, asigurându-i că sunt mereu mai mult decât bineveniți. Poate nu mi-am câștigat acest drept, dar m-am gândit ca la final de Mulțumesc frumos… să îndrăznesc să vă adresez o întrebare, tuturor celor care vor fi doritori să răspundă, desigur. Cu drag deci, vă întreb,

Ce înseamnă  pentru voi libertatea?

Încă o dată, vă mulțumesc și vă doresc ..tot ce vă doriți!

cu mult drag,..

 

9 gânduri despre „Mulțumesc frumos…

  1. ‘Hmm.. de fapt eu una nici nu pot spune că aș crede în ideea de ..defect.’
    Foarte destept raspunsul! Foarte! De acum il voi folosi si eu… Numai bine ca scap si eu de o constelatie de defecte 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Hmm.. „constelație de defecte.” Daa.. e destul de ușor să numărăm și contorizăm „defecte”. Le numărăm la noi înșine, apoi le numărăm la ceilalți, ținem și cerem socoteală, ..și tot așa. Dar ..oare cât putem număra?! Cred că mult și bine, nu? Iar între timp, așa-zisele defecte oare nu ascund și altceva, poate un pic mai greu de observat la o simplă ..numărătoare?! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Cred ca inca mai sunt angajatori care includ in intrebarile lor in cadrul unui interviu o asemenea intrebare. Ce defect ai? Sa incep: Cand vad o floare, imi vine sa o iau cu totul in gradina mea! Ahaaaaaaaa… deci vrei sa iei tu floareaaaa! Esti un pericol pentru firma noastra (iar angajatorul sare protectiv sa pazeasca florile de pe pervaz). 🙂
        Cat de bine e ca ai preluat o intrebare draguta, transferand-o in alt registru de gandire. Defectele noastre sunt, nu de putine ori abordari catalogate de altii ca fiind gresite, si nu vorbim despre defecte de caracter. In fata oricarei insuficiente personale, abordarea poate schimba deznodamantul! Ah, m-am intins. Scuze. Nu am vrut sa creez impresia de dezbatere, ci doar aceea a faptului ca salut… stii, eu salut maniera in care acest punct si-a primit incaltari de gala.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Greu de răspuns la întrebarea ta, fiindcă libertatea e diferă de la om la om, precum iubirea sau simțul frumosului. Fiecare le vedem și simțim altfel și poate tocmai ăsta e răspunsul: de a ne putea exprima în felul nostru, fără granițe sau restricții.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc mult, ..deci de fapt nu este greu, nu? Este chiar ușor. 🙂 Exact așa simt și eu, …de a ne putea exprima fiecare în felul nostru, dar și de a găsi pe alții care să ne înțeleagă..

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.