Ca o catedrală…/ Like a cathedral

 

“There is some kind of a sweet innocence in being human-
in not having to be just happy or just sad-
in the nature of being able to be both broken and whole,
at the same time.”
― C. JoyBell C.

 

Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.

O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.

Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.

Uite, aici!

Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!

Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?

Și amintirea…

 

Sometimes…
…I feel my photos like a cathedral.

A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also.
And out of deep darkness there seem to rise…
tiny lights, sparks colorfully lit.

Other times they feel like a busy market place.
Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored.
I forget that I am me…
and I wander aimlessly, losing my way.

Look, here!

And here, this gorgeous sunlight!

Here too. Tears mixed with smiles?

And the memories…

 

Gândurile…

…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.

Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…

 

The thoughts…

…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place.
And I lean over, to look for them, to pick them one by one…
maybe to put them back in the necklace of minutes.

And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue.
And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting… 

 

Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.

Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.

Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.

 

They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.

Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.

Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold. 

 

Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.

Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.

Murmur acasă.

 

Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine.
And then, words… to appear serene, like a rainbow.

Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.

Long wistful whispers and sighs.

 

Nic✽le